Masoneria – între societate secretă și discretă

Francmasoneria în România – o istorie controversată

Francmasoneria reprezintă un subiect tabu în România, fiind adesea înconjurată de o aură misterioasă și chiar conspirativă. Nu se știe, deocamdată, care au fost primii francmasoni români, dar aceștia încep să pătrundă în spațiul țărilor române în jurul anului 1830, odată cu întoarcerea studenților români de la Paris. Mai mult decât atât, potrivit istoricului Neagu Djuvara (Între Orient și Occident, p.317), se poate afirma că aproape toți arhitecții revoluției de la 1848 au fost afiliați la masonerie: Nicolae Bălcescu, Eliade Rădulescu, Ion Ghica, Alecsandri, Grigore Alexandrescu sau Ion Câmpineanu. Acest lucru nu înseamnă că revoluția care a pus bazele statului român modern a fost o mișcare subversivă cu caracter masonic. Liderii revoluției erau uniți de o serie de idealuri înalte precum egalitatea politică și civilă sau împroprietărirea țăranilor, iar apartenența lor la masonerie a facilitat împărtășirea acestor idealuri.
În timpul regimului comunist, masonii din România au fost persecutați, în aceeași perioadă luând naștere renumitele teorii conspiraționiste legate de amenințarea iudeo-masonică, alimentate bineînțeles de mașinăria propagandistă a Partidului Comunist. Abia după 1989, diferite loje din țară au căpătat din nou recunoașterea juridică, însă misterul și suspiciunea care înconjoară masoneria au rămas.

Adevărata față a masoneriei

Astăzi am decis să profit de deschiderea Salonului Internațional de Arte și Cultură Masonică, din București, organizat de Marele Ordin Feminin Român, pentru a vedea ce înseamnă cu adevărat masoneria. Astfel, am aflat care este motivul pentru care masoneria reprezintă un mister pentru majoritatea oamenilor și anume faptul că sunt o organizație discretă, dar care urmărește să se implice în comunitate, de altfel și motivul pentru care este organizat acest tip de eveniment este acela de a demonstra apartenența acestei organizații la comunitate. Persoanele din interiorul masoneriei acționează unit către rezolvarea problemelor din societate. Totodată, masoneria este fundamentată pe credința în divinitate, în toate formele sale, fiind astfel tolerantă din punct de vedere religios, deși masoneria în forma sa tradițională se axa pe credința în Dumnezeu. Dincolo de toleranță, atât religioasă, cât și de gen, fraternitatea și solidaritatea sunt alte două valori importante după care se ghidează masoneria.

Urmașele Evei

Dacă inițial masoneria se referea strict la bărbați din cauză că aceștia erau în breasla constructorilor, lucrători în piatră, ulterior s-a demonstrat că această meserie putea fi practicată și de femei. Mai mult decât atât termenul de „constructor” are o conotație metaforică, acesta trimițând și la alte idei de ordin spiritual precum cea a construirii unei familii. În masonerie nu există o relație de subordonare între lojele reprezentante ale femeilor și cele ale bărbaților, relația dintre ele fiind una de colaborare.

Istorie, artă și cultură

Astăzi am văzut și câteva elemente de artă masonică, salonul fiind împânzit de obiecte primite de Marele Ordin Feminin de la alte mari loje, de la ținute până la bijuterii moderne de inspirație masonică, iar fiecare dintre ele având în spate o poveste. De altfel, această organizație a găsit și alte moduri de a-și promova cultura, spre exemplu prin intermediul Muzeului Memorial „Nicolae Bălcescu” din Vâlcea. Muzeul are o ofertă culturală vastă mai ales datorită atelierelor destinate copiilor (istoria armelor, istoria scrisului, bucătăria românească secolele XVIII-XIX, istoria modei, etc).

În încheiere trebuie spus că masoneria are multe de oferit comunității, cu condiția ca stereotipurile și prejudecățile la adresa acestei organizații, să dispară din mentalitatea colectivă.