Nicolae Ceauşescu era obsedat să apară şi să rămână în istorie. Cultul personalității dezvoltat de acesta şi obsesia propriei imagini au făcut ca evenimentele din perioada comunistă să rămână de multe ori incerte sau modificate după bunul lui plac.

Megalomania liderului comunist și cultul personalității nu era ceva neștiut pentru societatea de la acea vreme. Poate cea mai impunătoare clădire începută în perioada regimului comunist este Casa Poporului sau Palatul Parlamentului. Colosul arhitectural este înscris în Cartea Recordurilor fiind cea dea doua clădire administrativă ca și suprafaţă din lume şi cea de-a treia ca volum.
O alta construcție megalomană este canalul Dunăre-Marea Neagră sau „Auschwitz-ul românesc“, cum era denumit din cauza chinurilor inimaginabile prin care treceau muncitorii ce lucrau zi și noapte la visul lui Ceaușescu.

Infrastructura rutieră nu a fost nici ea ignorată sub regimul comunist. Transfăgărăşanul este întins pe o lungime de aproape 90 de kilometri, leagă Muntenia de Transilvania și traversează Munţii Făgăraş. Prețul de construcție a fost unul colosal, mai mulți muncitori pierzându-și viața în perioada 1970-1974. Barajul Bicaz, hidrocentrala Vidraru și imensele construcții hidrotehnice Porțile de Fier I și II au fost alte proiecte mărețe, poate prea mari și costisitoare pentru o țară subjugată de cizma comunistă.

Visul neîmplinit a lui Ceaușescu

Dar asta nu e tot! Ceaușescu mai avea o mulțime de dorințe pe care ar fi ținut să și le împlinească. Unul dintre ele, mai puțin cunoscut, reprezintă voința liderului comunist, pasionat de mașini, de a circula pe sub străzile bucureștene. Mai precis, colonelul în rezervă Nicolae Kovacs a povestit pentru libertatea.ro de niște tuneluri care începeau sub Casa Poporului și duceau către cele mai importante puncte administrative ale statului.

“Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate în aşa fel încât să se poată circula prin ele cu maşini cu motor electric. Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre fostul Comitet Central (actualul Minister de Interne din Piaţa Revoluţiei – n.r.) şi unul spre actualul Minister al Apărării. Cele dinspre Piaţa Revoluţiei sunt întrerupte din loc în loc de uşi de şapte tone greutate fiecare, pentru a închide etanş zona în caz de necesitate. Au fost înglobate în acest sistem şi catacombele mai vechi, realizate în perioada interbelică, cum e cea din zona Cotroceni, a lui Carol al II-lea. Sunt şi multe tuneluri secundare, cum e cel dintre Casa Poporului şi staţia de metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite, la un moment dat, pentru utilităţi publice”, a explicat colonelul Kovacs pentru libertatea.ro

Conform colonelului, Casa Poporului are 5.000 de încăperi şi că în subteran există şapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui Ceauşescu, mai precis o incintă cu pereți din beton de 1,5 metri grosime, acoperiți cu o placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiații.

De asemenea, și arhitectul lui Ceaușescu, Camil Roguski, a confirmat planul acestuia de a construi un sistem de urgență pe unde să poți circula cu metroul, mașina sau chiar barca pneumatică.

Tunelurile ascunse de sub București

Planul lui Ceaușescu nu era chiar o idee inovatoare. Prima rețea de catacombe din București a apărut încă din secolul al VIII-lea și a fost construită de către negustorii și boierii care voiau să își protejeze avuțiile de tâlharii care atacau orașul.

O zona în care tunelurile secrete se găsesc la tot pasul este formată între trei mari puncte strategice din Bucureștiul vechi: Cișmigiu, Centrul Vechi și Mitropolie. Catacombele de sub București sunt întinse pe o distanță impresionantă și merg sub importante zone strategice centrale din capitală.

---