Poate fi viral un medic? Aşa cum devine câte un filmuleţ sau câte o postare pe reţelele de socializare? Pare că da. Un exemplu de medic de care oamenii „se îmbolnăvesc” în mediul online, pe care-l urmăresc cu sutele de mii şi căruia îi dau „share” şi femei şi bărbaţi, laolaltă, este Mihail Pautov. Invitatul lui Lucian Mîndruţă la „Ediţia de dimineaţă”, duminică, de la 10:30, la Digi24. Dr. Mihail dă sfaturi, poartă discuții despre boli, medicină și viață, iar oamenii îl urmăresc într-un număr foarte mare.

Dr. Mihail Pautov este medic specialist în chirurgie generală la Institutul Clinic Fundeni, Secția de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic și asistent de cercetare în cadrul Centrului de Excelență în Medicina Translațională. Surprinzător pentru un om cu meseria lui, este un instagramer foarte urmărit și de succes.

Româna, ca limbă străină

Arată bine, e volubil, este medic, taie în carne vie la propriu, coase, repară, vorbeşte pe limba omului, are social media la degetul mic. Care i-o fi reţeta succesului? N-avem decât să aflăm din emisiunea lui Lucian Mîndruţă.

Despre Mihail Pautov ştim că s-a născut la Chişinău, într-o familie de ruşi.

Limba maternă este deci rusa. De la şapte ani jumătate s-a mutat în România, aşa că atunci a fost pasul spre schimbare. A fost aruncat direct în şcoala primară într-o clasă în care toată lumea vorbea o limbă străină – româna. Culmea este că nu ştie să scrie în limba rusă, dar o vorbeşte fluent, căci a continuat să o vorbească acasă.

Ai lui s-au mutat în România pentru un trai mai bun. Cam în şase luni se descurca în limba română, pe care o consideră melodioasă şi destul de ofertantă, „ca să-ţi poţi accentua gândurile”, după cum spune el.

Când este într-un moment de stres, când înjură în gând sau când are o problemă pe care trebuie să o rezolve şi vorbeşte cu el însuşi, o face totuşi în limba rusă.

Cum a ales Medicina

Chiar dacă a mers spre Medicină (a studiat la Carol Davila, în Bucureşti) pentru că a dorit el asta, are un vis pe care nu l-a văzut împlinit: ar fi vrut să fie poliţist, din ăla de patrulă, să meargă cu partenerul de muncă în maşină prin cartierele cu mafioţi, cu o cafea şi o gogoaşă, ca în filmele americane.

Dar a câştigat medicina, căci era oarecum logic. Tatăl lui este medic şi cam tot anturajul este din lumea medicală, medici buni, renumiţi, mari specialişti.

O dualitate a fost şi în privinţa facultăţii de urmat, căci şi-a depus dosarul la Facultatea de Filosofie, unde a fost admis, apoi a dat examen de admitere la Medicină. Dorea să meargă într-o direcţie mai artistică, mai puţin rigidă, în care să se poată exprima, să se caute, să decidă el ce vrea, nu să meargă pe un traseu bătătorit, cu proceduri de aplicat.

Mentorul

Un mentor l-a făcut să-şi dea seama că nu trebuie neapărat să-ţi doreşti să devii medic de pe la vârsta de 8 ani, ca să ajungi un bun profesionist, ci şi că pofta vine mâncând şi în meseria asta.

Ce-a învăţat de la mentorul său? Că nu există „nu pot”. Cel puţin în meseria asta.

„Să știi că a avea viața unui om în mâini poate fi marcant. Deseori preferăm să nu ne gândim la asta. Nu cred că are nimeni nevoie de un chirurg cu mâna tremurândă pentru viața din mâinile lui. Aici trebuie găsit un echilibru subtil între responsabilitatea pe care o ai și detașarea calmă de care ai nevoie pentru a-ți face numărul cum trebuie”, declara într-un interviu.

„Mâinile mele nu sunt deloc magice. Sunt niște mâini normale care au repetat de multe ori același lucru. Intratul în sală se face treptat și în diferite trepte tocmai pentru a te obișnui și a nu te simți în niciun fel. Se cere concentrare maximă și o senzație de „flow”; începi operația și o termini în 5 minute, chiar dacă pe ceas au trecut 3 ore. Iar ploaia de adrenalină de la final este senzația pe care orice chirurg o caută, chiar dacă puțini o recunosc”, adăuga atunci.

Lucian Mîndruţă l-a întrebat dacă se simte Dumnezeu vreodată, când taie un pacient. Răspunsul vă lăsăm plăcerea să-l aflaţi urmărind emisiunea:

---