29 martie 2024, 15:28

Mirajul concursurilor școlare, între succesul de moment și eșecul pe termen lung

Societatea românească se prezintă a fi o lume a ierarhizărilor și a competițiilor. Încă de la vârste fragede suntem îndemnați să urcăm pe trepte superioare de performanță și competență. Atât părinții cât și profesorii ne sugerează că trebuie să urcăm pe treptele superioare ale performanței și competenței și să exploatăm la maximum potențialul.

„Olimpiadele şi concursurile școlare promovează valorile culturale și etice fundamentale, spiritul de fair-play, competitivitatea și comunicarea interpersonală. Indiferent de domeniul lor sau de premiul oferit, aceste competiţii şcolare stimulează creativitatea şi gândirea critică, oferă motivația atât de necesară în procesul de învățare și ajută la identificarea și dezvoltarea talentelor, abilităților și cunoștințelor, contribuind la dezvoltarea personală și profesională a elevilor.” – explică Ministerul Educației Naționale pe site-ul oficial edu.ro.

sursa: parentsavvy.com

Însă putem spune că o competiție este bună sau rea? Atât părinții, cât și profesorii au grijă să îi sprijine pe școlari într-un mod cât mai sănătos pentru a putea face față unor astfel de experiențe? Care sunt efectele acestor competiții și cât de mult îi afectează pe copii? Răspunsurile par a fi împărțite: unele cazuri sunt pozitive, altele au urmări negative, însă ambele au un impact puternic asupra viitorului celui mic și a relației părinte-copil.

Afaceri pe bani mulți pe spatele părinților și a elevilor

Concursurile care solicitau taxă: Cangurul, Euclid și Smart, au fost strict interzise încă de la începutul anului 2015 de către Ministerul Educaţiei Naționale după ce unii profesori au fost acuzaţi că obligau elevii să se înscrie la concursuri, iar părinţii erau nevoiţi să plătească taxe medii de 20 de lei. Această controversă a luat şi mai multă amploare după ce preşedintele Fundaţiei Evaluare în Educaţie, Ionuţ Dumitru a fost arestat pentru că ar fi luat bani din fondurile adunate la competiţii.

Ministerul Educaţiei Naționale finanţează 35 de concursuri şcolare pe discipline de studii, 15 concursuri interdisciplinare şi un concurs organizat în colaborare internaţională. De asemenea, fără finanţare MEN, sunt 57 de concursuri pe domenii, 20 de concursuri interdisciplinare şi 30 de concursuri organizate în colaborare cu terţi. Cele mai cunoscute fiind concursurile ComPer (matematică și română), Gazeta matematică junior și Olimpiada de educație civică care testează capacitatea cognitivă, capacitatea de recunoaștere și creativitatea elevilor.

sursa: rasunetul.ro

Dilema concursurilor școlare – o activitate benefică sau un efort mult prea mare pentru elevi

O perspectivă bună a ceea ce reprezintă concursurile școlare este susținută de psihopedagogul Măndiță Viorina, care susține că: „Sistemul de învățământ impune astfel de competiții, prin urmare învățătorii au nevoie de elevi care să participe. Din ce am observat îi motivează, îi ambiționează ca data viitoare să fie mai buni, îi ajută să-și cunoască nivelul și chiar să tragă un semnal de alarmă. Însă, rolul învățătorului este foarte important în pregătirea copilului înaintea examenului și în transmiterea unor mesaje importante în ceea ce privește competiția.

Un rol important îl au și părinții, mai ales când vorbim de reacția lor în ceea ce privesc rezultatele copiilor lor. Dacă părintele prezintă un comportament negativ, îl critică, îl ceartă pentru faptul că nu a obținut mai mult, atunci și elevul va dezvolta o anxietate față de acel concurs.

Chiar dacă apare senzația de eșec, elevul trebuie să învețe că, uneori, există posibilitatea de a pierde. Nu este obligatoriu să câștigi mereu. Elevii trebuie să-și dezvolte mecanisme de a face față frustrărilor. Prin experimentarea eșecului, se pot maturiza emoțional. Examenele oferă un bun context de testare a limitelor.” – declară psihopedagogul.

Cu toate astea sunt păreri ce susțin că aceste concursuri școlare, la vârste mici, creează elevilor complexe de inferioritate, frici şi stimă de sine scăzută. Acest efect apare în momentul în care părinții își înscriu copiii la concursuri şcolare şi extraşcolare, gratuite sau plătite, începând chiar din grădiniţă crezând că prin asta le dezvoltă spiritul competitiv, însă este un exemplu total eronat.

sursa: Copilul.ro

Psihologii români întăresc această idee printr-o serie de declarații pentru cei de la adevarul.ro, așadar:

Psihologul Mihai Copăceanu explică: „La vârsta aceasta, copilul merge la concursuri doar pentru a-şi mulţumi părinţii, ca părinţii să fie mândri de ei. Şi când vine vorba de competiţiile individuale în şcoală apar angoase şi anxietăţi. […] De obicei, părinţii îşi cântăresc valoarea în funcţie de succesul copilului la şcoală sau la concursuri. Vor să se valideze. Nu este copilul cel care primeşte laurii.”

Ideea este susținută și de psihologul Mirela Horumbă, care spune că: „Toate ţările se supun aceloraşi pârghii consumatoriste. Noi am ajuns să punem profitul înaintea oamenilor, creăm tot felul de instrumente împachetate frumos şi spunem că este în bunăstarea copilului. Competiţia este sănătoasă când este o sursă de potenţare, când nu este autoblocantă, dacă este în manieră individualizată pe abilităţile copilului. Competiţia sănătoasă nu este între mine şi tine, ci cu propria persoană, cea de astăzi şi cea de ieri, dar noi îi sucim obligându-i să se compare între ei, apoi vin părinţii cu ei la cabinet în încercarea de-ai face să depășeacă aceste situații.”

sursa: printerest.com

Încheie psihologul Mihai Copăceanu, completează: „Calificativele de la şcoală nu atenuează din anxietatea notelor. Fie că îi dai 4, fie că îi dai insuficient, tot anxios este. Încep să plângă, să ascundă carnetul de note. Un băieţel a numărat F.B-uri şi făcea comparaţie. Important este ca părintele să nu accentueze dacă un copil a luat un „insuficient”. Cel mai bine ar fi ca notele să nu fie publice, să se renunţe la carnetele de note, astfel încât să nu ştie decât copilul, părintele şi învăţătorul calificativul. Copiii sunt răutăcioşi la vârste mici, dacă ştiu că un coleg a luat calificative precum insuficient, pot oricând să îl eticheteze ca fiind prostul clasei”

Majoritatea elevilor se confruntă cu sentimente precum: frustrarea și irascibilitatea atunci când nu obțin rezultatul dorit, ceea ce îl face să nu mai înțeleagă că asta nu îl definește ca persoană. Copiii nu sunt nevoiți să fie supuși unor concursuri pentru a învăța mai bine. Numeroase studii au arătat că cei mici învață mult mai eficient atunci când fac o echipă, într-un mediu total opus competițiilor. Iar în relația părinte-copil este nevoie ca adultul să fie un bun sprijin în ceea ce alege școlarul să facă.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol