Data de 28 iunie 1914 rămâne în istorie drept scânteia care a declanșat cea mai mare conflagrație cunoscută până atunci de omenire – Primul Război Mondial. În acea zi fatidică, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, se afla la Sarajevo alături de soția sa, Sophie, ducesa de Hohenberg. Austro-Ungaria era un imperiu multi-lingvistic, multi-cultural și multi-religios. Bosniacii formau cea mai importantă comunitate musulmană din interiorul imperiului, iar aceștia se simțeau adesea nereprezentați în politica de la Viena. Totodată aceste tensiuni erau întreținute de grupările secrete sârbești care avea ca scop răsturnarea monarhiei duale. Vizita arhiducelui Ferdinand la Sarajevo avea drept scop tocmai detensionarea acestei situații. Lucrurile nu au mers însă conform planului.

În ziua de duminică, 28 iunie, Franz Ferdinand și Sophie, sosiți de la Viena cu trei zile înainte, au participat la slujba religioasă ținută la capela hotelului unde erau cazați. După terminarea slujbei, cei doi s-au alăturat cortegiului. Un grup format din 3 complotiști sârbi Vaso Cubrilovic, în vârstă de 17 ani, Nedeljko Cabrinovic și Gavrilo Princpip, ambii de 19 ani, înarmați și pregătiți de notoriul serviciu secret sârb, Mâna Neagră, planuiau în acest timp asasinarea arhiducelui.

O bombă, un pistol și o pastilă cu cianură

Părăsind patiseria Vlanic, unde se întâlniseră în jurul orei, cu bombele ascunse sub haine, iar în buzunare cu un pistol şi o pastilă de cianură, cei trei tineri s-au despărţit şi fiecare şi-a ocupat poziţia prestabilită de-a lungul străzii, intrând în vorbă cu ceilalţi oameni pentru a nu atrage atenţia asupra lor. În momentul în care cortegiul în care se afla arhiducele ajunge în dreptul lui Cabrinovici, acesta aprinde o bombă, dar o aruncă înainte de a aştepta cele 10 secunde. Şoferul maşinii, surprins de zgomotul pe care-l aseamănă unei arme de foc, apasă instinctiv pe acceleraţie. Astfel, bomba aterizează în spatele arhiducelui, pe capota lăsată a mașinii decapotabile. În cele din urmă, alunecă pe stradă şi explodează mai aproape de maşina din spate. Imediat după explozie, Franz Ferdinand ordonă şoferului să oprească pentru a vedea dacă cineva din cortegiu a fost rănit sau omorât. Doar câţiva trecători, colonelul Erich von Merizzi şi contele Alexandre Boss-Waldeck au suferit răni uşoare. Cortegiul îşi reia ruta şi trece pe lângă ceilalţi complotişti, care nu reacționează în niciun fel, ajungând la destinaţia finală, anume la hotel.

La hotel, Franz Ferdinand este furios și îi spune primarului următoarele cuvinte:„Eu vin la Sarajevo ca prieten şi sunt primit de o bombă!”. Soţia sa, Sophie, încearcă să-l calmeze. În timpul recepţiei ce a urmat, arhiducele îl întreabă, cu umor şi cinism, pe generalul Potiorek, guvernatorul provinciei şi responsabilul cu securitatea cuplului imperial, dacă trebuie să se mai aştepte la încă o bombă. Potiorek îl asigură că nu e cazul, dar insistă totuşi că ar trebui schimbat programul vizitei. În loc să meargă, conform planului, la muzeu, el sugerează arhiducelui să plece direct la Konak, unde trebuia să ia prânzul, sau să rămână la hotel până la sosirea armatei. Franz Ferdinand decide însă că vrea să meargă la spital pentru a vedea cum se simte colonelul Merizzi. Statul său major decide atunci schimbarea rutei:maşina trebuia, în mod normal, să părăsească strada principală şi să facă dreapta la Podul Latin, apoi să o ia pe strada Franz Joseph spre direcţia centrului. În schimb, s-a decis rămânerea pe strada principală, care era destul de largă, cât mai mult timp posibil înainte de a se îndrepta spre spital.

O coincidență dramatică care a schimbat lumea

În cele din urmă cuplul părăseşte hotelul, cu o singură maşină, a şefului poliţiei, mergând în faţa lor. Ajungând în dreptul podului Latin, maşina din faţă, în loc să rămână pe strada principală aşa cum fusese stabilit, o ia la dreapta, datorită unei neînțelegeri. Generalul Potiorek, aflat în dreapta şoferului maşinii imperiale, începe să urle, ordonând șoferilor celor două mașini să întoarcă. Mașina în care se afla cuplul imperial încearcă o întoarcere destul de dificilă, dată fiind strada îngustă pe care se afla. Toată scena se derula în fața unei mulțimi încântate să-l vadă pe arhiduce de la o distanță așa de mică.

Printr-o coincidenţă dramatică am putea spune, Gavrilo Princip era acolo, în apropiere, supărat şi furios probabil din cauza eşecului planului. Dintr-o dată însă, în faţa ochilor îi apare, la mai puţin de doi metri depărtare, cuplul imperial. Princip a reacționat mai mult din instinct: a scos pistolul și a tras. Avea să mărturisească la proces că a întors capul în momentul tragerii și că nu mai știe de câte ori a tras sau asupra cui. Gavrilo trăsese de două ori: primul glonț l-a atins pe Franz Ferdinand, atingându-i vena jugulară, iar al doilea a lovit-o pe Sophia în abdomen. Spectatorii din jur s-au aruncat asupra sa, unul dintre ei trăgându-l de braț.

În minutele imediat următoare, mașina imperială s-a îndreptat rapid spre reședința guvernatorului. Nimeni nu și-a dat seama de gravitatea rănilor suferite de cei doi. Franz Ferdinand, conștient încă, îi spune soției sale ultimele cuvinte: „Sophie, Sophie, nu muri! Rămâi în viață pentru copii!”

Princip trăsese la ora 10:30. 15 minute mai târziu a murit Sophie, iar după alte 15 minute și Franz Ferdinand. O lună mai târziu, Austro-Ungaria trimitea un ultimatum Serbiei și ulterior declara război acesteia. Datorită sistemului de alianțe și a diplomației secrete practicate de Marile Puteri, războiul dintre Austro-Ungaria și Serbia s-a transformat într-o conflagrație europeană și mai apoi mondială.

Primul Război Mondial a dus la destrămarea a patru imperii, Austro-Ungar, Rus, German și Otoman și la apariția și expansiunea marilor ideologii totalitare ale secolului al XX-lea: comunismul, nazismul și fascismul. Totodată, modul în care s-a terminat a determinat în bună măsură declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost un război inutil care a pus capăt politicii de echilibru al puterilor practicat de liderii europeni și care păstrase în linii mari pacea pe continent. Totuși, merită amintit și faptul că la finalul acestei conflagrații au fost puse bazele unor principii care au supraviețuit până astăzi, cel al autodeterminării națiunilor și al securității colective, promovate de Statele Unite. Războiul a dus, în cazul nostru, la formarea României Mari și îndeplinirea unui ideal național.

---