Suntem în 2021 și, surprinzător, în plină eră a tehnologiei, este încă nevoie de explicații pentru utilitatea vaccinării. Pare surprinzător, dar realitatea arată că, deși îngurgitează produse despre al căror conținut nu au habar, oamenii se simt suficient de inteligenți și de școliți pentru a pune sub semnul întrebării știința.
Într-un editorial semnat în cotidianul american Washington Post, Robert M. Wachter, șeful Departamentului de Medicină de la Universitatea California din San Francisco, SUA, notează că persoanele care încă nu s-au vaccinat anti-COVID se află în „cel mai periculos moment” pentru că „oamenii neimunizați lasă garda jos” și „corpul uman nu a evoluat pentru a fi mai puternic în combaterea noului coronavirus”.
„Corpul uman nu a evoluat pentru a fi mai puternic în combaterea noului coronavirus, așa că, dacă sistemul nostru imunitar nu este pregătit să lupte împotriva bolii, vulnerabilitatea noastră rămâne neschimbată. În timp ce tratamentele pentru Covid-19 s-au îmbunătățit de la începutul pandemiei, șansele de spitalizare și rata de deces după infecție nu au scăzut prea mult”, explică Robert M. Wachter.
Nu obținem imunitatea de turmă
Datele celui mai recent studiu realizat de MedLife, cu scopul de a estima numărul persoanelor decise să se vaccineze, la nivel național, arată că intenția de vaccinare a românilor este sub așteptările inițiale. Mai exact, estimările actuale indică faptul că doar 5 milioane de români se vor vaccina până la finalul anului, ceea ce înseamnă o rată de 27 – 31% din totalul persoanelor rezidente în România, care au împlinit cel puțin 16 ani.
Studiul realizat MedLife estimează un număr de aproximativ 2 milioane de persoane cu intenție fermă de a se vaccina cât mai repede sau nu mai târziu de luna viitoare. Alți 3 – 4% iau în calcul vaccinarea peste 3 – 6 – 12 luni sau chiar peste 1 an.
Vaccinarea, cea mai sigură cale de a ne proteja
Ce nu iau în calcul reticenții este faptul că, deși măsurile de prevenție, precum distanțarea fizică, igiena mâinilor, purtarea măștii sanitare, ne protejează într-o oarecare măsură de infecția cu COVID-19, acestea nu sunt suficiente.
Vaccinarea este cea mai sigură și mai rapidă cale de a ne proteja. Și asta de când există vaccinuri, nu din 2020 încoace.
Imunizarea prin vaccinare este cea mai bună cale de apărare de care dispunem pentru a lupta împotriva bolilor grave, care pot fi prevenite și împotriva bolilor contagioase, care uneori pot fi mortale. Datorită vaccinării pe scară largă a fost eradicată variola, poliomielita a dispărut din Europa și multe alte boli au fost aproape eliminate.
Eliminarea virusurilor
Niciun virus nu a fost eliminat vreodată prin inducerea imunității naturale într-un procent mare din populație, notează reginamaria.ro. Numai imunizarea populației indusă de vaccinare poate elimina virusurile, așa cum s-a demonstrat până acum prin eliminarea virusului variolei și a două dintre cele trei tipuri diferite de poliovirus.
În prezent, numărul de copii vaccinați anual în întreaga lume împotriva a diverse boli (difterie, tetanus, tuse convulsivă, tuberculoză, poliomielită, rujeolă, hepatită B etc.) este de 100 de milioane. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) vaccinarea previne 2-3 milioane de decese pe an și reduce costurile tratamentelor pentru anumite boli, inclusiv tratamentele antimicrobiene (prescrise pentru infecțiile virale), conform datelor ec.europa.eu.
Povestea vaccinului antipolio
La începutul secolului XX, poliomielita era una dintre cele mai temute afecțiuni. În urma contractării acestei boli, sute de mii de copii paralizau în fiecare an. Analizând evidențe istorice, specialiștii au concluzionat că poliomielita a făcut victime încă din Antichitate, însă nu a fost conștientizată ca fiind o boală infecțioasă.
Către finalul anilor 1700, medicul britanic Michael Underwood încearcă să descrie pentru prima dată afecțiunea. Abia în 1840, germanul Jacob von Heine documentează sistematic această boală și dezvoltă teoria contagiunii în cazul acesteia.
În SUA, la sfârșitul anilor 1800 este documentat primul focar de poliomielită. În 1907, doctorul suedez Ivar Wickman reușește să diferențieze tipurile de poliomielită, iar un an mai târziu, este lansată ideea conform căreia poliomielita este provocată de un virus.
Urmează decenii în care cercetările asupra acestei afecțiuni sunt intensificate, în special datorită focarelor care apăreau frecvent. În 1916, în SUA, în urma unei astfel de epidemii au fost raportate 27 mii de cazuri și 6 mii de decese.
Plămânul de fier și primul vaccin antipolio
În 1928, Philip Drinker și Louie Shaw elaborează “plămânul de fier “ un dispozitiv care să-i ajute să respire pe cei infectați. Un pacient petrecea, în medie, două săptămâni în acel aparat. amintesc stiri.tvr.ro.
Abia în 1953, doctorul Jonas Salk dezvoltă primul vaccin antipolio, iar în 1961, medicul Albert Sabin propune o nouă variantă a vaccinului ce se administra pe cale orală.
De la acel moment au început campaniile de imunizare în toată lumea. Până în 1988, poliomielita a dispărut în SUA. În 2002, infectări au mai fost raportate doar în câteva țări din Africa și Orientul Mijlociu.
Rate de vaccinare, în scădere
În ciuda acestor progrese, mai multe țări din UE și din vecinătatea sa se confruntă în prezent cu o epidemie fără precedent de boli care pot fi prevenite prin vaccinare – și acest lucru, din cauza ratelor de vaccinare prea mici. Scăderea încrederii publicului în vaccinare, accesul diferențiat la vaccinuri în funcție de zona geografică și amploarea pe care o ia dezinformarea cu privire la vaccinare reprezintă motive de îngrijorare și provocări majore pentru experții din domeniul sănătății publice.
Atât Comisia Europeană, cât și statele membre ale UE urmăresc asigurarea unui acces echitabil la vaccinuri pentru toți cetățenii UE, combaterea dezinformării și îmbunătățirea încrederii în vaccinuri.
Indiferent cât de bine ar fi concepute campaniile de combatere a dezinformării, cel mai eficient lucru îl reprezintă practica. Sunt deja zeci de milioane de persoane vaccinate anti-COVID-19 la nivel mondial (cu vârfuri în Statele Unite, Marea Britanie, Israel, raportat la populația generală), cu diverse tipuri de vaccinuri, și extrem de puține cazuri de reacții adverse grave sau mortale, comparativ cu numărul celor imunizați.
Studiu de caz, Israelul
Studiul de caz cel mai la-ndemână în reprezintă, totuși, Israelul, care a vaccinat aproape 5 milioane de locuitori, dintr-un total de puțin peste 9 milioane, și care a făcut un mare pas către revenirea la viața normală, decizând renunțarea la purtarea măștii sanitare în spațiile publice și redeschiderea școlilor și a grădinițelor.
Dar Israelul este țara care a trecut prin trei lockdown-uri severe, prima țară care a închis granițele pentru a se feri de fluxuri de călători purtători de virus, care a luat unele dintre cele mai severe măsuri sanitare care au afectat grav economia și care a decis să investească masiv, la prețuri duble spre triple, în obținerea de doze de vaccin Pfizer.
Israelul s-a transformat într-un ”țarc” de testare a eficacității vaccinului, raportând producătorului Pfizer fiecare etapă a campaniei sale de vaccinare și efectele acesteia.
Încă o campanie, peste șase luni
Acum, Israelul și-a asigurat alte milioane de doze de vaccin pentru a putea începe o nouă campanie de vaccinare, o dată ce persoanele vaccinate în prima fază a campaniei își vor fi pierdut din încărcătura de anticorpi.
La mai bine de un an de la închiderea granițelor și după trei valuri pandemice agresive, Israelul a atins imunitatea colectivă în urma vaccinării masive și va permite accesul în țară începând cu data de 23 mai turiștilor străini vaccinați.
Redeschiderea turistică a Israelului se va face treptat, începând cu data de 23 mai, când primele grupuri de turiști vor avea acces în Țara Sfântă. Călătorilor individuali li se va permite să intre în Israel în cea de-a doua etapă.
Toți vizitatorii vor putea intra în Israel în baza unui test PCR negativ și vor trebui să facă și un test serologic care să ateste existența anticorpilor în urma vaccinării.
5 comentarii