Pe 26 februarie se împlinesc 78 de ani de la moartea lui Nicolae Tonitza, considerat liderul generației sale de artiști, din care au făcut parte Ressu, Iser, Petrașcu și Palladi.

Artistul s-a remarcat prin complexitatea activităților pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor și cronicar plastic. Lucrările sale au fost remarcate atât în țară, cât și peste hotare, prin expozițiile prezentate la München, Paris, Roma, Veneția și Genova.

Nicolae Tonitza s-a născut la 13 aprilie 1886, la Bârlad, județul Vaslui, fiind primul dintre cei cinci copii ai ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță.

Evenimente importante din viața marelui artist:

1902 – părăsește Bârladul, pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare;

1903 – cunoaște Italia, în cadrul unei excursii a studenților de la Arheologie din București, condusă de profesorul Grigore Tocilescu, apoi, un an mai târziu pictează, împreună cu Ștefan Dimitrescu, biserica din Grozăvești, județul Bacău;

1905 – lucrează la decorarea capelei Palatului Mitropoliei din Iași, alături de Emanoil Bardasare;

1907 – pleacă la Műnchen, unde este admis, un an mai târziu, la Konigliche Baterische Akademie der Bilden der Kunste;

1908 – pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste în clasa profesorului Hugo von Habermann;

1909 – abandonează studiile și pleacă din Germania în Italia, în vară, și Franța, în toamnă, lucrând o perioadă alături de Ed. Jean Aman, frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri;

1911 – se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași, unde predă desen pentru o scurtă perioadă, ca suplinitor la Liceul Militar;

1913 – se căsătorește, iar din cauze economice renunță la pictură pentru câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul Iașul;

1916 – expune la București 94 de picturi și desene, împreună cu Ștefan Dimitrescu;

1924 – expune la Bienala din Veneția iar un an mai târziu se retrage din Asociația „Arta Română”;

1933 și 1934 – pictează împreună cu Francisc Sirato în Dobrogea, realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic.

1937 – este numit rector al Academiei de arte frumoase la Iași, însă apoi se îmbolnăvește grav;

1940 – trece la cele veșnice, după o grea suferință.

Nicolae Tonitza este unul dintre cel mai bine vândut artist pe piața de artă din România:

• în anul 2012 – 60 de lucrări la o valoare totală de peste 1,4 milioane de euro;
• în 2013 – 48 de lucrări la un preț cumulat de peste 900.000 de euro;
• în 2014 – 38 de lucrări, cu o cifră cumulată de aproape 600.000 de euro.

---