CITIRE

Noua morală va fi criptată sau nu va fi deloc

Noua morală va fi criptată sau nu va fi deloc

N-au trecut mulți biți pe net de când unii reprezentanți ai omenirii au decis că denominația de sex feminin/ masculin e aiurea rău, că s-ar putea să jignim persoanele din comunitatea LGBTQ.

Acum câteva săptămâni, un profesor de religie de la un liceu din Anglia a fost spus de o fetiță la directoarea liceului pentru că i-a zis „domnișoară“. Teribil incident! Și pentru că, la interpelarea oripilată a fetei, profesorul i-a spus, interzis, că e „o fată“, eleva noastră s-a dus la directorat cu spu-se-lu-to-va-ră-șa!

A urmat o muștruluială grozavă pe tema faptului că nu e corect să le spunem copiilor noștri că sunt „băieți“ și „fete“, cu argumentul că le limităm percepția asupra vieții. Că dacă le spunem că sunt băieți și fete deja îi stereotipizăm.

Stereotipizare, stereotipizare, da’ s-o știm și noi!

Sunt curioasă ce ar spune Simone de Beavoir, autoarea celebrei lucrări „Al doilea sex“, care, încă din anul 1949, anul de apariție al minunatei lucrări, își punea problema serioasă a stereotipizării în societate. Dar de Beavoir vorbea despre o cu totul altă stereotipie, care e un pericol mai mare decât simpla denominație masculin/ femin. Pentru Simone de Beavoir, stereotipizarea societății nu rezida din această mentalizare excesivă, ci din repetarea unor comportamente programate care duceau la cimentarea unor idei cu adevărat periculoase, anume că bărbatul îi e superior femeii.

Asta este o mentalitate cu adevărat periculoasă, pe care, ca să fim sinceri, n-am depășit-o nici după 50 și ceva de ani. De Beauvoir dădea exemplul culorii albastru care trebuia musai să definească sexul masculin și pe cel al rozului care definea femininul.

Scurtă poveste cu… un transgender wanna be

Un alt articol vorbea despre „corectness-ul“ de transgender cu care-și crește Pink fata. Bref, fata lui Pink (bănuiesc că toată lumea știe cine-i Pink, da?), de 6 ani, știe că nu e nici fată, nici băiat, pentru că asta ar forța-o pe fată să se comporte într-un anumit fel, lucru, pare-se, limitativ.

„Suntem o casă fără etichete“, spunea Pink, „anul trecut, fata mea mi-a spus că o să se mărite cu o femeie afro-americană“. Pink i-a răspuns că „da, cum să nu“, fiică-sa a continuat și i-a spus „și o să venim să stăm cu tine până când o să ne facem noi casa“ și abia acum și abia la asta, Pink izbucnește revoltată „Ce-i asta?! Cine ești?“. Mie, sincer, nu mi se pare nimic anormal ca fata mea, adultă și vaccinată, să vină să stea cu soția ei afro-americană, la mine-n casă, în timp ce ele-și termină propriul lor loc. Nu-nțeleg de ce a izbucnit Pink tocmai la asta…

Noua morală criptată, decriptată și recriptată

Facebook a început o campanie agresivă împotriva oricăror fotografii pe care le evaluează în virtutea unor algoritmi de criptare care nu fac decât să blocheze, într-un mod arbitrar, absolut tot ce conține, să zicem, nuditate. E de notorietate poza aia cu fetița din Vietnam, care alerga dezbrăcată pe stradă din cauza unei explozii a unei bombe cu napalm și a cărei fotografie a fost blocată de FB în baza acestor algoritmi de criptare. Numai că poza aia nu avea nimic indecent, ci arăta suferința unor copii în tot dramatismul ei. Poza aia făcea mai mult de 1000 de cuvinte, ba făcea mai mult de 1000 de algoritmi de criptare! Doar că algorimtii ăștia ai FB deciseseră, la momentul respectiv, că nu se face să dea o asemenea imagine. Ulterior, s-a revenit asupra deciziei, dar precedentul fusese creat.

În câțiva ani, FB a transformat percepția umanității, deconstruind precepte și în virtutea unor calcule informatice care n-au nimic în comun cu natura umană. A impus o dictatură a corecteness-ului, a redefinit chiar sensul cuvântului „inadvertență“. „Nepotrivitul“ a ajuns motiv de politică editorială. A început să exerseze o dictatură a imaginii și a limbajului fără precedent.

Paranteză. Angajații FB sunt încurajați să se exprime liber pe un perete de la intrarea în companie. Odată, cineva a scris „black lives matter, too“. Țukă, vigilent cum îl știm, a tăiat „black“ și a scris „any“. V-ați dat seama: omul are în cap niște algoritmi de criptare care nu-i permit să vadă mai încolo de o formulă matematică. Acest comportament de tip micro a fost, evident, motorul comportamentului macro, care a ajuns etichetă pe FB.

E suficient să asociezi „Trump“ cu o serie întreagă de adjective incorecte politic, ca să fii banat câteva zile. Oricine încarcă un filmuleț pe FB știe că trebuie să aștepte OK-ul companiei, ca să fie verificat, altfel n-are cum că-l urce. Bun, ok, să admitem că asta e bună, pentru că în felul ăsta ne protejăm de tot felul de ciudați care urcă tot felul de ciudățenii. Dar, totuși, unde e libertatea de exprimare de la începutul erei FB? Unde e spiritul ăla needitat de algoritmi de criptare?

O unealtă care ar fi trebuit să apropie oamenii nu face decât să-i despartă, să-i dezbine, pe criteriile unei formule matematice. Se creează, astfel, o lume paralelă cu realitatea. O lume în care nu mai suntem de sex masculin și de sex feminin, deși evidențele, natura însăși susțin contrariul. Modul în care FB schimbă istoria e nesănătos, pentru că alterează prezentul folosind algoritmi de criptare.

Nu ai voie să lași editarea unui text la „mâna“ unei mașini! Pentru simplul fapt că n-ai cum. O să dezvoltăm schizofrenii nemaiîntâlnite, pentru că ruperea dintre realitatea noastră imediată și cea în care ne cufundăm ochii și creierul o să devină insurmontabilă pentru mecanismele de adaptare ale creierului uman. Schimbările sunt mult prea rapide, dar creierul nostru, să nu uităm, operează, oricât de mult le-ar displăcea unora și altora, cu tipare de percepție.

Ne plângeam, în perioada comunistă, că bolșevicii ne-au rescris istoria. Tare mi-e că vine vremea aia când marile corporații or să ne rescrie istoria și noi, algoritmați și cvasi-robotizați, n-o să mai avem resurse nici măcar să observăm, darmite să reacționăm?!?


  1. […] N-au trecut mulți biți pe net de când unii reprezentanți ai omenirii au decis că denominația de sex feminin/ masculin e aiurea rău, că s-ar putea să jignim persoanele din comunitatea LGBTQ. Acum câteva săptămâni, un profesor de religie de la un liceu din Anglia a fost spus de o fetiță la directoarea liceului pentru […] …read more […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.