Obezitatea, definită ca o acumulare excesivă de grăsime corporală, reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) utilizează în mod obișnuit indicele de masă corporală (IMC) ≥ 30 kg/m² pentru a indica obezitatea. Cu toate acestea, din cauza schimbărilor în compoziția corporală care apar pe parcursul vieții – o creștere a grăsimii corporale și o scădere a masei musculare, acest prag poate să nu fie adecvat pentru adulții de vârstă medie și în vârstă.

Într-un studiu publicat în The National Center for Biotechnology, condus în cadrul Universității Tor Vergata, Roma, cercetătorii au ajuns la concluzia că un indice de masă corporală de 27 kg/m² ar putea să fie definitoriu pentru obezitate.

Acest studiu transversal a inclus 4800 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 80 de ani, dintre care 1087 erau de greutate normală, 1826 erau supraponderali și 1887 erau obezi conform clasificării OMS a IMC. Adipozitatea a fost măsurată utilizând absorbtiometria duală cu X cu energie duală (DEXA). Dintre persoanele incluse în studiu, 38% dintre bărbați, respectiv 41% dintre femei aveau un IMC peste 30, însă atunci când procentul de grăsime corporală a fost calculat folosind metoda DEXA, 71%, respectiv 64% dintre adulții incluși în studiu se încadrau în categoria celor obezi.

”Dacă folosim în continuare standardul OMS pentru screening-ul obezității, vom rata mulți adulți de vârstă mijlocie și mai în vârstă care sunt expuși riscului de boli legate de obezitate, inclusiv diabetul zaharat de tip 2, boli cardiace și unele tipuri de cancer. Stabilirea acestui nou punct de limită a IMC (27 kg/m² ) în clinică și ghidurile privind obezitatea va fi benefică pentru sănătatea a milioane de adulți mai în vârstă”, a declarat profesorul Antonino de Lorenzo, co-autor, într-un articol publicat în BBC News.

Schimbările în compoziția corporală odată cu înaintarea în vârstă, cum ar fi o scădere a masei musculare și o creștere a procentului de țesut adipos, fac ca IMC să fie un indicator mai puțin precis al obezității la persoanele cu vârstă medie și crescută. Utilizarea unui prag universal al IMC de 30 kg/m² nu reușește să țină cont de aceste schimbări, și astfel, poate subestima riscurile pentru sănătate la aceste categorii de vârstă.

Odată cu înaintarea în vârstă, masa musculară scade și grăsimea se acumulează în jurul organelor abdominale, adesea fără o schimbare semnificativă în greutate. Metoda standard pentru a defini grupul de greutate în care se află o persoană este prin calcularea indicelui de masă corporală (IMC), care înseamnă împărțirea greutății unui adult în kilograme la pătratul înălțimii sale în metri. Aceasta este o metodă rapidă și ușoară, susținută de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), și destul de precisă în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, IMC nu poate diferenția între procentul de grăsime, mușchi și os. O valoare IMC între 18,5-25 kg/m² sugerează o greutate optimă, 25-29 kg/m² supraponderalitate, iar peste 30 kg/m² obezitate.

Deși studiul este unul dintre multele care au sugerat diferite praguri pentru IMC de-a lungul anilor, este puțin probabil ca IMC să fie eliminat curând, deoarece este mult mai ieftin decât scanarea persoanelor pentru a cuantifica grăsimea corporală cu precizie. Cercetătorii recunosc că sunt necesare studii mai mari în alte țări pentru a confirma rezultatele. Acest studiu a analizat doar adulți dintr-o singură regiune din Italia și nu a investigat distribuția grăsimii în corpul oamenilor, ci doar procentul de grăsime corporală.

Mai multe detalii, AICI