Puțini știu că adevarata descoperitoare a radioactivității artificiale a fost o româncă, Ștefania Mărăcineanu, nu Irène și Frédéric Joliot Curie, care au luat Premiul Nobel pentru Chimie cu această descoperire, în 1935.
La începutul secolului XX, pe vremea când foarte puţine femei erau în lumea ştiinţei, o româncă lucra la doctorat în laboratorul lui Marie Curie, la Paris, cercetând radioactivitatea. Era Ștefania Mărăcineanu.
În perioada în care își pregătea teza de doctorat – Constanta radioactivă a poloniului – semnalase, încă din 1924, celor doi cercetători descoperirea sa ca urmare a unor serii întregi de experimente ingenioase, și planificate, decurgând logic din una în alta. Ea a obsevat că plumbul din containerele folosite radia și după îndepartarea poloniului radioactiv. A studiat același lucru pe zinc și cupru, prin radiere cu raze alfa obținute de la poloniu radioactiv, potrivit itc-cluj.ro.
A obţinut doctoratul în numai doi ani şi a fost prima fiziciană româncă importantă. După încheierea doctoratului a revenit la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, unde a înfiinţat Catedra de Radioactivitate, notează Radio România Actualități.
„Nu contest premiul Nobel soţilor Curie Joliot pentru perfecţionarea ce au adus în această descoperire ca metode de investigaţie, punere în evidenţă a fenomenului şi chiar pentru aporturi noui. Cer însă să mi se recunoască rolul ce am avut în această descoperire. Am fost prima care am îndrăsnit să anunţ acest fenomen în 1924, când părea o nebunie.”
“Aceiaş metodă a întrebuinţat şi D-na Joliot Curie la începutul cercetărilor D-sale. … Singura deosebire consista în faptul că D-sa aşeza foiţa metalică peste poloniu, iar eu depuneam polonium pe foiţa metalică.”“D-na Pierre Curie nu mi-a permis a da această explicaţie în teza de doctorat şi mi-a spus: vom continua lucrarea şi va figura şi numele d-tale. Am făcut totuşi rezerve în teza de doctorat…” “Imediat după obţinerea gradului de Doctor am publicat pe propria mea răspundere la Academia Română.”
“… în momentul de faţă aş putea spera şi eu să mi se facă dreptate şi să obţin măcar pentru ultimii ani în învăţământ o situaţie conformă activităţii şi titlurilor mele în Universitate …”
“…după cum ştiţi am organizat o secţie de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate, după modelul Laboratorului de Fizică de la Institutul de Radium din Paris cu aparate personale a căror valoare, azi mai ales este destul de mare, … şi unde am băgat tot ce aş fi putut economisi în cariera mea didactică… “
“… Acest Laborator după mine va rămâne Universităţii, dar cel puţin cât trăiesc şi pot lucra să am şi eu o situaţie alta ca cea de acum şi să-mi sfârşesc cariera în mod onorabil …”
“… Laboratorul acesta este viaţa mea, de care nu m’aş putea despărţi de cât când n’aş mai fi. Când se înfiinţase o secţie şi eram să fiu numită şefa ei ştiţi că secţiile au fost desfiinţate. A fost o persecuţie şi o opoziţie care m’a urmărit pas cu pas, de când am rupt cu Institutul de Radium pe chestia dreptului meu.”
“… Ştiu că am un grup contrariu în Universitate tot din cauza aceloraşi motive, dar pun multă nădejde în spiritul Dv. de dreptate. Gradul de conferenţiar mi-ar da o satisfacţie şi o conferinţă de Radioactivitate. …”
Sursa citatelor: Muzeul Național Tehnic ”Dimitrie Leonida”
Sursa foto: mujeresconciencia.com
2 comentarii