Jurnalista Sonia Devillers, ai cărei bunici au plecat din România comunistă în urma trocurilor speciale aprobate de regimul Ceaușescu, povestește împrejurările istorice care au permis bunicilor ei și altor mii de români să-și părăsească țara. În prim-plan, un personaj-cheie: Henry Jacober.

Cine a fost el cu adevărat? Un nou Oskar Schindler, salvator al evreilor români victime ale comunismului sau un profitor cinic de pe urma tragediei lor?

Evreu de origine slovacă, om de afaceri cu sediul la Londra, Henry Jacober (1918-1994) a tranzacționat dreptul la libertate pentru zeci de mii de oameni, cărora regimul comunist le-a interzis să părăsească țara. A oferit la schimb porci premiați sau incubatoare de pui, tot atâtea bunuri esenţiale pentru modernizarea unei agriculturi colectiviste eşuate, scrie Le Monde, într-o amplă prezentare a cărții ”Exportații”, a jurnalistei Sonia Devillers.

„Evreii și petrolul sunt cele mai bune produse de export ale noastre”, recunoștea Nicolae Ceaușescu (în particular) despre acest comerț început în anii 1950, înainte de venirea lui sa la putere. Acest „troc de stat”, cum îl numește istoricul Radu Ioanid în cartea ”Securitatea și vânzarea evreilor” (2015, netradusă în franceză), a rămas discret multă vreme. A fost dezvăluit în toată amploarea sa abia la deschiderea arhivelor, după revoluţia din decembrie 1989, scrie autoarea.

Mereu elegant, Henry Jacober era un client frecvent al hotelului Athénée Palace din București. „Un călător straniu, deopotrivă binefăcător și afacerist”, povestește Sonia Devillers în ”Les Exportés”, frumoasa poveste pe care o dedică bunicilor ei, Harry și Gabriella, care au părăsit România în 1961 împreună cu cei doi copii ai lor, unul dintre aceștia fiind mama autoarei. Au fost ”exportați” la schimb cu „exemplare animale cu randament ridicat”, după cum le numea pe atunci un oficial al regimului.

„Nu au fugit din țară, au fost lăsați să plece și au plătit o avere pentru asta”, notează jurnalista la începutul acestei fascinante incursiuni în tragica memorie a evreilor din România comunistă.

Multă vreme, autoarea nu a fost interesată de subiect. „Am crescut cu ideea unei găuri în mijlocul Europei, o națiune fără formă pe care abia știam să o localizez”, recunoaște ea.

Forța poveștilor din carte se datorează, în special, absenței maniheismului. Sonia Devillers este cu siguranță indignată de „acest trafic masiv de ființe umane”, dar recunoaște și cât de eliberatoare au fost aceste schimburi pentru o populație care avea interdicție să părăsească țara, care visa la Occident și la libertățile sale.