28 martie 2024, 13:13

Oamenii timpului nostru. Dumitru Prunariu, românul care s-a ridicat dincolo de atmosferă

Primul și singurul (până acum) cosmonaut român, generalul lt. (rez.) Dumitru Prunariu, a avut amabilitatea să vorbească, pentru editiadedimineata.ro, despre timp, ceasuri, viață, moarte și frică, despre Dumnezeu și tineri. Eroul României a transmis și un mesaj tinerilor români, simplu dar extrem de valoros, prin personalitatea uriașă, exemplară, a celui care îl adresează dar, mai ales, prin necesitatea urgentă de a avea cât mai multe modele de viață într-o perioadă când acestea aproape că sau nu mai există sau nu mai sunt luate în considerare. La aproape 67 de ani, Dumitru Prunariu dovedește, prin prezență, prin spirit și prin căldură umană, că timpul nu prea îl ajunge din urmă! Astăzi se împlinesc 38 de ani de la zborul în spațiul cosmic al eroului României, Dumitru Prunariu, pe 14 mai 1981.

În timpul zborului efectuat în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu a avut la mână un ceas rusesc, Sturmanskie, marca purtata și de primul cosmonaut din lume, Yuri Gagarin, la primul său zbor în spațiul cosmic, în 1961. Un ceas robust, foarte bun și celebru în fosta Uniune Sovietică, pentru că o lungă perioadă a fost “rezervat” doar piloților, aviatorilor.

Leonid Popov și Dumitru Prunariu. Sursa foto: Wikipedia.org

Leonid Popov și Dumitru Prunariu. Sursa foto: Wikipedia.org Dumitru Prunariu

“În spațiu am folosit un ceas rusesc, Sturmanskie, pe care l-am primit special pentru a-l utiliza în timpul zborului cosmic. Era un ceas mecanic, automatic, fiabil, destul de butucănos, aș spune, față de rafinamentul ceasurilor elvețiene, dar care a funcționat foarte bine. Era nevoie să mă uit la el, pentru că foarte multe operațiuni erau făcute după intervale foarte bine definite de timp. În documentația de bord ne era transmis la ce oră să efectuăm anumite operațiuni, manevrele orbitale, orientarea navei cosmice înainte de cuplarea motoarelor, pentru a-i imprima un anumit vector de viteză foarte bine definit. Toate acestea necesitau calcule foarte precise, la secundă, și atunci eram cu ochii pe ceas!” Acum, Dumitru Prunariu poartă la mână un ceas multifuncțional marca Samsung, conform cu standardele modern și necesare timpului acesta.

“De regulă, la mine timpul trece foarte repede!”

Se poate spune că timpul aleargă după eroul nostru dar nu prea reușește să-l ajungă! “Timpul este o noțiune foarte relativă. Deși este măsurabil, măsurabil cu instrumente construite de om, ceasuri și nu numai, deși ne raportăm la ore, minute, secunde, zile, luni ani, decenii, secole, timpul pentru om rămâne totuși o valoare relativă. Pentru că atunci când muncești ceva cu spor, când ești concentrat, când ești preocupat să faci ceva, atunci timpul trece foarte repede, nici nu știi când trece, iar când ai o activitate plictisitoare, stai și aștepți și parcă nu mai trece.
Mi-e greu să spun când timpul a trecut greu pentru mine, pentru că de regulă la mine timpul trece foarte repede! Și pe măsură ce avansezi în vârstă trece și mai repede! Iar acum nici nu știu când începe un an și parcă se și termină și începe următorul an, îmi fac spocotelile ce am de făcut până vară și mă trezec deja că îmi fac programul de toamnă! Raportat la vârstă, normal că omul estimează o vârstă aproximativă pe care ar putea să o aibă, hai să zicem între 80 și 100 de ani, ca să fiu generos, și pe măsură ce înaintează în vârstă, perioada care rămâne, raportat la perioada care a trecut, este din ce în ce mai scurtă și timpul parcă se comprimă cu acest raport al perioadei care a rămas cu cea care a trecut.”

“Ultima zi în spațiu a trecut foarte repede!”

“În spațiu, în primele zile, aveam impresia că am suficient timp în fața mea, și pentru experimente și pentru privit Pământul, și mă gândeam, așa, cu interes, când vor trece cele șapte zile, de stat în spațiul cosmic. Dar m-am trezit, la jumătatea activității mele în Cosmos, după trei-patru zile, am constatat la un moment dat că mai sunt două zile până când trebuie să mă întorc pe pământ iar ultima zi a trecut extrem de repede! Deci doream să o lungesc cât mai mult, pentru că îmi plăcea ce fac acolo, îmi plăcea mediul în care mă găseam, îmi plăcea să privesc Pământul, și mă gândeam că dacă se va încheia acest zbor cosmic poate că niciodată nu voi mai avea ocazia să admir, cel puțin Terra, de la înălțimi cosmice! Și efectiv, ultima zi a trecut extrem de repede, ne-am văzut deja obligați să trecem în nava noastră cosmică, să închidem trapele, să presurizăm totul, să efectuăm câteva manevre orbitale, să reintrăm în atmosferă și după intrarea în atmosferă, practic, într-un sfert de oră, s-a deschis parașuta, după ce am parcurs în acel sfert de oră cam un sfert din circumferința Pământului, s-a deschis parașuta și am aterizat. Ei bine, timpul a trecut foarte repede și atunci. Cel mai greu însă, pe perioada aterizării, a trecut însă în momentul în care am constatat că parașuta nu se deschide la timp, și deși au trecut doar câteva secunde, acele secunde ni s-au părut minute întregi mie și colegului meu! Ne uitam unul al altul, ne treceau broboane reci de transpirație… Riscul era maxim! Și noi am înțeles că dacă nu se întâmplă ceva în următoarele secunde, vom avea un monument la locul de impact al modulului nostru cu Terra! Dar s-a deschis parașuta și dintr-o dată timpul și-a revenit și a trecut normal! Prin cap îmi trecea rapid ceea ce se întâmplă în acel moment și ceea ce ar putea să se întâmple dacă acele secunde se termină fatal!”, a rememorat Dumitru Prunariu, pentru editiadedimineata.ro, cele câteva secunde în care timpul s-a comprimat teribil. “Te gândești la moarte, dar nu la modul fatalist. Te gândești că tu îți îndeplinești misiunea și s-ar putea să se întâmple și o catastrofă! Dar nu te gândești deja că ți s-a dus sufletul în ceruri sau ceva în genul acesta! În nici un caz! Efectiv, noi eram mobilizați să ne îndeplinim programul cât se poate de bine, să acționăm tehnic cât se poate de bine și să facem tot ce depinde de noi, ca oameni, ca lucrurile să fie normale. Că tehnica te mai lasă, se întâmplă! Uneori, scapi chiar cu tehnica care te lasă! Uneori nu ai șansa aceasta și, mă rog…” Având în vedere nivelul înalt de perfomanță tehnică-academică la care a fost pregătit, Dumitru Prunariu, are, normal, încredere în tehnică: “Este adevărat că spui de multe ori <<să-mi ajute Dumnezeu!>>. Dar dacă nu depui eforturile necesare și nu faci ca totul să funcționeze cum trebuie, Dumnezeu nu-i ajută pe proști!”

Despre Dumnezeu și moarte

“Moartea o privesc cu seninătate, dacă e să vină, vine! Eu consider că în viață am făcut suficient de multe lucruri ca să fiu împăcat cu orice gând! Desigur, când cineva dispare prea devreme, prea tânăr, când nu a reușit să realize încă nimic în viață și ar fi avut mari perspective, te gândești cu mult mai mult tragism, compasiune, ai sufletul încărcat, greu, de un astfel de eveniment! Dar în momentul în care ai parcurs o bună parte din viață și ai lăsat în urmă foarte multe lucruri te gândești că odată și odată va veni, să fie venită! Nu binevenită, dar să fie venită! Despre Dumnezeu, depinde cum percepi acest lucru, cum îl percepi pe Dumnezeu. Deci, eu am spus întotdeauna că Dumnezeu nu este o ființă care există undeva în ceruri, cu aureolă în jurul capului, ci Dumnezeu este o energie universală care se regăsește în fiecare dintre noi. Dacă simți acea energie în sufletul tău, în inima ta, în creierul tău, atunci el există pentru tine! De simțit, am simțit-o și o simt în continuare!”

Dumitru Prunariu, alături de tineri. Sursă Facebook: Dumitru-Dorin Prunariu

Dumitru Prunariu, alături de tineri. Sursă Facebook: Dumitru-Dorin Prunariu

Tânărul Prunariu către tineri: ”Nu pierdeți timpul! Învingeți-l!”

“Cred că sufletul mi-a rămas de adolescent, de tânăr! Sunt întotdeauna pus pe treabă, dinamic, mă scol devreme dimineața, rezolv destul de multe lucruri peste zi. De multe ori unii se și miră cum de pot să fac atât de multe într-o zi! Le fac pentru că, pe undeva, vreau să înving timpul, am impresia că alerg suficient de rapid ca timpul să mă ajungă mai greu din urmă, uneori chiar să nu mă ajungă, iar pe de altă parte toată această activitate într-un ritm accelerat mă menține într-un anumit tonus, mă menține viguros, aș putea spune.” L-am întrebat pe Dumitru Prunariu care este mesajul său pentru generația tânără, după experiența sa extraordinară de viață. “Îi rog pe tineri să nu piardă timpul! Sunt atât de multe lucruri de făcut pe pământul acesta și în viața fiecăruia! Să nu piardă timpul! O să regrete odată! Sau poate n-o să regrete, pentru că nu relizează ceea ce puteau să facă!”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol