Organizația Internațională a Muncii (OIM) trage un semnal de alarmă în privința importanței ce trebuie acordată sănătății ochilor, concluzionând că angajatorii nu fac suficient pentru a preveni deficiențele de vedere sau acutizarea acestora în mediul de lucru.

Obligația angajatorilor de a deconta costul ochelarilor a fost printre temele de interes la începutul acestui an, în urma unei decizii care a readus în atenție că angajatorii trebuie să se preocupe și de sănătatea ochilor celor care petrec mult timp în fața ecranelor.

Este vital ca orice organizație să înțeleagă care sunt canalele de raportare, represaliile posibile cu care se poate confrunta un avertizor de integritate și cum să aplice această lege în situații reale, scrie Avocatnet.ro.

Aproximativ 13 milioane de persoane la nivel global suferă de deficiențe de vedere legate de ocupațiile lor, arată OIM și Agenția Internațională pentru Prevenirea Orbirii, iar aproximativ 3,5 milioane de accidente oculare ar avea loc în mediul de lucru în fiecare an. Aceasta reprezintă 1% din toate accidentele de muncă ce nu sunt fatale.

Sănătatea oculară e un indicator semnificativ în piața muncii: persoanele cu deficiențe de vedere au o șansă cu 30% mai mică să fie angajate, în comparație cu cei fără astfel de deficiențe. Dezvoltarea economică joacă un rol semnificativ în prevalența deficiențelor de vedere, cu regiunile cu venituri scăzute și medii înregistrând aproximativ de patru ori mai multe cazuri decât regiunile cu venituri mari.

Printr-un raport recent publicat de organizație („Sănătatea oculară și lumea muncii”) se atrage atenția că angajatorii trebuie să facă mai mult pentru a proteja sănătatea oculară a lucrătorilor. Studiul subliniază că mai mult de 90% dintre cazurile de deficiențe de vedere pot fi prevenite sau tratate cu intervenții existente, care sunt de asemenea foarte eficiente din punct de vedere al costurilor.

Programele de siguranță și sănătate la locul de muncă destinate protejării vederii lucrătorilor ar trebui să aibă în vedere trei obiective, subliniază studiul: prevenirea expunerii la riscuri specifice fiecărui loc de muncă; protejarea sănătății oculare a lucrătorilor și furnizarea unui sistem care să includă pierderea naturală a vederii lucrătorilor în evaluările de risc. Lucrătorii ar trebui să fie informați cu privire la riscurile care pot afecta sănătatea lor oculară.

În România, piața muncii și-a amintit de acest subiect al protejării vederii la locul de muncă la debutul acestui an, când o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), ce privea un bugetar român, confirma că angajatorii sunt obligați să suporte și costul ochelarilor de vedere necesari angajaților lor – inclusiv costul dispozitivelor cu scop de prevenire a dificultăților vizuale. În decizie erau în discuție norme de mult timp în vigoare.

Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare sunt cuprinse în HG nr. 1028/2006.

Angajatorii au obligaţia de a face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condiţiile de securitate şi sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce priveşte eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentală, prevede hotărârea.

Unul dintre capitolele HG 1028 se referă în mod expres la protecția ochilor. Iar dreptul lucrătorilor care folosesc „în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru” de a beneficia de controale oftalmologice este expres.

Contravențiile pentru nerespectarea prevederilor legale privind echipamentul de protecție pot varia între 3.500 si 10.000, în funcție de tipul abaterii”, e punctul principal de la care a plecat discuția cu Daniel Milicescu, managing partner Eurofin Consult.

Specialistul a discutat despre măsurile obligatorii pe care trebuie să le ia angajatorii în urma evaluărilor de risc, despre necesitatea de a actualiza, totuși, acel HG adoptat acum 17 ani, dar și despre angajații care petrec 100% din timp la calculator.

Decontăm sau nu decontăm angajaților ochelarii?

În primul rând, trebuie să existe examinări regulate, unde să se constate eventualele probleme de vedere, iar dacă medicii oftalmologi recomandă angajaților, la controale, portul ochelarilor, atunci știm sigur că angajatorul are obligația să suporte toate aceste costuri. Nu toți lucrătorii, de plano, au dreptul la decontarea ochelarilor.

În acest context, Anca Zegrean, avocat de dreptul muncii și partener în cadrul Biriș Goran SPARL explica de ce e important ca angajatul să nu se ducă la optometrist, ci la oftalmolog, dar și de ce bifarea pașilor trasați de legislația de SSM e esențială pentru a nu ne trezi cu o cheltuială pe care inspectorii fiscali să nu o accepte.

Pe de altă parte, avocata sublinia că nu e necesar să stăm să stabilim legătura de cauzalitate între problemele oftalomogice și munca în sine.

Un expert contabil explica la începutul anului cum a încadrat această cheltuială ca deductibilă și neimpozabilă la salariat.

Pentru a evita problemele cu inspectorii fiscali, adică reîncadrarea cheltuielilor cu ochelarii pentru angajați, dar și din rațiuni ce țin de optimizarea bugetului, este ideal pentru angajator să-și stabilească o politică internă care să răspundă la câteva întrebări: în ce limite să se încadreze costurile cu ramele, periodicitatea suportării costurilor ș.a.m.d.., puncta un avocat. Asta, pentru a nu ne trezi că un angajat și-a făcut ochelari de valoarea minimului brut pe economie, de pildă.

---