Palatul Băncii Naționale a României (BNR) din București este considerat una dintre cele mai valoroase clădiri publice din Capitală, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Clădirea monumentală a palatului BNR este un punct de reper al dezvoltării arhitecturale a Bucureștiului ce reflectă istoria unei instituții care a jucat un rol important în consolidarea României moderne și în proiectul Marii Uniri din 1918. De asemenea, în timpul Primului Război Mondial, aceasta a acordat mai multe împrumuturi pentru finanțarea cheltuielilor de război. Pe atunci BNR avea capital privat, pe care l-a menținut până în anul 1925.

Pe lângă această faptă ajutătoare, BNR a făcut și acte caritabile, cum ar fi împrumuturi fără interes acordate refugiaților din Transilvania, sau cel către Regina Maria, în valoare de 10 milioane de lei, destinat tot faptelor caritabile.

O altă activitate importantă a BNR constă în legătura cu Spitalul nr. 113 din București, înființat în septembrie 1916, care primea finanțare lunară de la bancă, prin care și-a asigurat dotarea.

În altă ordine de idei, Marea Unire din 1918, a adus expansiunea teritorială care a însemnat printre altele, un efort de coordonare și armonizare a sistemului bancar. Ca atare, a fost înființată unificarea monetară, iar BNR și-a extins rețeaua de sucursale și agenții.

Clădirea palatului a fost construită în cea mai veche parte comercială a orașului, fiind prima clădire bancară importantă din capitală. De asemenea, palatul, marchează reînoirea arhitecturii capitalei la începutul secolului, iar mai multe clădiri importante cum ar fi Palatul Regal sau Palatul Justiției, au fost proiectate după el.

Pentru finalizarea construcției a Băncii Naționale a României au fost însărcinați arhtecții Grigore Cerchez și Constantin Băicoianu, iar in iulie 1884 lucrările au fost inaugurate. Deși inițial s-au estimat maxim 3 ani de construcții, tot proiectul s-a lungit la 6 ani, din cauza mai multor motive, cum ar fi războiul sârbo-bulgar și diferitele dificultăți create.

Proiectul palatului conține mai multe elemente din arhitectura clasică franceză, fiind decorat cu 6 sculpturi pe fațada sa, întruchipând personaje alegorice, precum Justiție (Themis), Agricultură (Ceres), Comerț (Mercur) și Industrie (Vulcan).

În interior găzduiește cel mai important spațiu dedicat publicului, Muzeul BNR, dar și un alt spațiu unde se ascunde Galeria Guvernatorilor. Desigur, aici pot fi admirate portretele celor 25 de guvernanți care au condus banca până în anul 1990 și alte două portrete, ale lui Eugeniu Carada (fondator BNR).

În viziunea arhitectului Ion Mincu, palatul BNR este „cea mai frumoasă clădire din București”, în timp ce Toma Socolescu a afirmat faptul că este „o clădire care ar face ca oricare dintre capitale să fie mândră”.

Pe măsură ce BNR s-a dezvoltat, operațiunile s-au extins, ceea ce a generat mai mult angajați și automat necesitatea unui spațiu mai voluminos. Astfel, acesta a suferit diverse modificări, prima fiind galeria de la primul nivel, care a fost transformată într-un loc de birouri. Dar cu trecerea timpului, nevoia de mai mult spațiu creștea, așa că, BNR a achiziționat două clădiri din apropiere (Zaharia și edificiul Teatrului Modern), iar în 1940 deja începuse construcția celui de-al doilea palat, care s-a încheiat undeva în 1950.

Pentru vizitatori, BNR vine cu o serie de lucruri impresionante, cum ar fi Muzeul, colecții numismatice din România, monedele orașului antic Histria (Istros), dar și cele dacice și romane, sau monede emise de statul roman de-a lungul timpului.

---