În încercarea de a reaprinde simțul aventurii și al rezistenței în rândul copiilor, parcurile olandeze reintroduc zonele de „joacă riscantă”. Aceste spații le permit copiilor să se angajeze în activități precum cățăratul, lupta cu săbii și construirea cu ciocane – experiențe care au devenit rare în locurile de joacă excesiv de prudente din zilele noastre.

Inițiativa a fost propusă de parlamentari ai partidului D66. În expunerea planului, susținătorii susțin că mediile excesiv de protectoare ar putea înăbuși dezvoltarea copiilor, cum ar fi rezolvarea problemelor, creativitatea și independența.

Autorii propunerii sunt conștienți de faptul că „copiii s-ar putea lovi sau tăia”, dar consideră că este un risc care merită acceptat în comparație cu câștigurile aduse de introducerea unor astfel de locuri de joacă, scrie GoodNewsNetwork.

„Inspirația, și este într-adevăr o problemă uriașă, este că copiii abia se mișcă”, a declarat Rob Hofland, șeful organizației locale D66, pentru The Guardian. „Tot felul de probleme derivă din faptul că stau în spatele unui ecran”.

Părinții și liderii comunității sprijină aceste inițiative – și pe bună dreptate. Permițându-le copiilor să își asume riscuri calculate într-un mediu controlat, aceștia dobândesc abilități care le pot fi de folos atunci când sunt puși în situații de viață mai târziu, când cresc mari. Doar două ore pe săptămână, pe parcursul a trei luni, de joacă riscantă au arătat îmbunătățiri ale abilităților de evaluare a riscurilor la un grup de copii de patru și șase ani. Un alt studiu a arătat că părinții consideră că copiii lor prezintă mai puține semne de anxietate și depresie dacă petrec mai mult timp jucându-se aventuros, conform Nature.

În plus, există o diferență între risc și pericol. Deși inițiativa privind problemele de siguranță din jurul locurilor de joacă, care a luat naștere la sfârșitul anilor ’90, când Norvegia a adoptat un regulament privind siguranța locurilor de joacă care impunea adăugarea în zonele de joacă a unor elemente precum balustrade, colțuri rotunjite și echipamente care minimizează riscul de rănire în caz de cădere, a fost foarte necesară, șansele copiilor de a-și asuma riscuri – chiar și cele mai mici, cum ar fi cățărarea pe un bolovan într-un parc – au scăzut. Iar studiile arată că nu putem elimina riscurile din viața celor mici: adolescenții care au avut mai puține oportunități de a căuta senzații tari pozitive – cum ar fi alpinismul – au fost mai predispuși la riscuri negative, cum ar fi furtul din magazine.