Paternitatea pare să le schimbe creierele taților și asta s-a dovedit prin imagistică, mai precis RMN, aflăm dintr-un articol publicat de site-ul theconversation.com, care se bazează pe un studiu realizat în două țări.

Timpul pe care tații îl dedică îngrijirii copiilor în fiecare săptămână s-a triplat în ultimii 50 de ani în Statele Unite. Și asta este bine, căci un număr tot mai mare de cercetări constată că acei copii cu tați implicați se descurcă mai bine cu o serie de rezultate, inclusiv sănătatea fizică și performanța cognitivă.

Cercetări recente au arătat că există dovezi convingătoare că sarcina poate ameliora neuroplasticitatea în structurile creierului unei femei. Cu ajutorul imagisticii cu rezonanță magnetică (RMN), cercetătorii au identificat schimbări la scară mare în anatomia creierului femeilor înainte și după sarcină.

Există surprinzător de puține cercetări despre modul în care paternitatea îi afectează pe bărbați. Dar remodelează, oare, paternitatea creierul și corpurile bărbaților – care nu se confruntă direct cu sarcina – în moduri care îi motivează să fie părinți? Acestea sunt întrebările la care și-a propus să răspundă studiul realizat în Spania și în Statele Unite, în California.

Au  fost recrutați 40 de bărbați – 20 în Spania și 20 în California – și  fiecare a trecut printr-un scaner RMN de două ori: mai întâi în timpul sarcinii partenerei și din nou după ce copilul lor a împlinit 6 luni. A fost inclus, de asemenea, un grup de control format din 17 bărbați fără copii.

Au fost găsite câteva schimbări semnificative în creierul taților, de la prenatal la postpartum, care nu au apărut la bărbații fără copii care au fost sub observație în aceeași perioadă de timp. Atât în probele spaniole, cât și în cele din California, modificările creierului taților au apărut în regiunile cortexului care contribuie la procesarea vizuală, atenția și empatia față de copil.

Gradul de plasticitate a creierului la tați poate fi legat de cât de mult interacționează cu copilul lor, este concluzia studiului.

Este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a afla cum să se intervină cel mai bine cu tații care ar putea fi expuși riscului de a avea dificultăți de adaptare la rolul de părinte.