29 martie 2024, 4:31

Peste 1.200.000 de români s-au îmbrăţişat, la 6 mai 1990, de-a lungul celor 700 de km ai Prutului

Miercuri se împlinesc 30 de ani de la Podul de flori de peste Prut – unul dintre evenimentele din 1990 care au pregătit Republica Moldova pentru independența de un an mai tîrziu. Al doilea Pod de flori a fost organizat în 16 iunie 1991, marcând și încheierea unei faze pe care unii o numesc ”romantică” în relațiile dintre România și Republica Moldova, amintește agerpres.ro.

La 6 mai 1990, a avut loc primul „pod de flori”, în cadrul manifestărilor de deschidere a frontierelor cu Republica Sovietică Socialistă (RSS) Moldovenească.

„Podul de flori” este denumirea unei acţiuni derulate pe malurile râului Prut, ca simbol al frăţiei, dorinţei de apropiere şi istoriei comune a României şi Republicii Moldova. La aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, detaliu care a dat numele manifestării respective, potrivit site-ului istoria.md.

Renaștere națională

Înainte de a-şi declara independenţa, la 27 august 1991, Chişinăul şi-a îndreptat privirea de la Est la Vest, către Bucureşti, notează basarabeni.ro. Contextul politic de atunci părea prielnic pentru Unirea cu „Ţara Mamă”.

Era un proces de renaştere naţională nu doar în Republica Moldova, atunci sovietică moldovenească, dar în multe alte republici sovietice, care au fost oprimate şi profitând de firavele lăstare ale democraţiei în perioada gorbaciovistă, a Perestroikăi, au generat aceste mişcări, aceste fronturi populare care s-au coagulat în structuri politice.

Dorință de reunificare

Evenimentul de la 6 mai 1990 este dovada elocventă a dorinţei de reunificare, cel puţin a unei părţi a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Atunci, la iniţiativa Frontului Popular, sprijinită de Guvernul RSS Moldovenească şi cel al României, a fost organizat primul „Pod de flori”.

A fost semnat un acord între preşedintele Frontului Popular din Moldova şi preşedintele Ligii unităţii culturale a românilor de pretutindeni, Victor Crăciun. Acordul este documentul care a stat la temelia declanşării acestei idei. Momentul propriu-zis, ziua aceasta a fost una cu adevărat istorică. S-a ridicat cortina de fier dintre Imperiul sovietic şi ţările din fostul lagăr socialist, România, pentru prima dată după zeci de ani.

 

Trecerea Prutului

Acţiunea, intitulată „Podul de flori de la Prut”, a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi împreună cu Frontul Popular Moldova. Cu acel prilej, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13.00 şi 19.00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără paşaport şi viză, şi invers, cetăţenilor din Republica Moldova să treacă fără viză specială în România.

În acest sens au fost create, de-a lungul frontierei de 700 km a Prutului, opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti. După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.

Te Deum

La ora 12.00, ora oficială a Bucureştiului, devenită şi ora oficială a Chişinăului, un sobor de preoţi a oficiat un Te Deum, după care clopotele tuturor bisericilor din stânga şi din dreapta Prutului au răsunat, pentru prima dată, după decenii, împreună. Apoi, apele Prutului au primit din cea mai nordică aşezare de pe harta României, de la Miorcani şi de-a lungul întregului curs, ofranda de flori, dăruită de cei prezenţi într-un gest simbolic.

A urmat momentul trecerii Prutului, moment de vârf al acţiunii, întâlnirea între participanţi, adevărată sărbătoare a cugetului şi simţirii tuturor celor prezenţi. S-au prezentat spectacole de muzică şi jocuri populare, s-a toastat pentru rod bogat pe ogoare, pentru sănătatea oamenilor, pentru îndeplinirea idealurilor de fericire a fiecăruia.

Un torent de oameni

”A fost un torent nestăvilit de oameni care au profitat de această deschidere pentru prima dată, când s-au întâlnit neamuri, fraţi, surori. Erau şi plânset, şi jale, şi o bucurie aceste întâlniri. A fost cutremurător. Răsunau cântecele lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici pe o scenă improvizată. Unul dintre cele mai emoţionante momente cred că a fost la Pererîta, baştina poetului Grigore Vieru, unde Grigore Vieru împreună cu cei dintr-o parte şi din alta au dansat Hora chiar în mijlocul Prutului. A fost un moment cu totul deosebit”, declara, în 2015, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă, Ion Hadârcă, președintele Frontului Popular.

Grigore Vieru, primul care a traversat Prutul

Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul, pe o barcă de cauciuc. „Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei”, avea să-şi amintească poetul într-un interviu realizat în luna mai 2008.

Românii de la Vest de Prut au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune

Potrivit ministrului Culturii şi Cultelor de atunci, Ion Ungureanu, „zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii de la Vest de Prut au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”. La rândul său, Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, mărturisea că tot ce l-a interesat în acele momente era „privirea nedumerită a grănicerilor sovietici aflaţi în confuzie şi derută totală. Aşa ceva nu mai văzuseră niciodată!”

În componenţa delegaţiei oficiale a Republicii Moldova au participat la eveniment viceprim-ministrul de atunci Mihai Platon, preşedintele FPM, Ion Hadîrcă, Ministrul Culturii şi Cultelor, Ion Ungureanu, precum şi Vladimir Voronin, pe atunci ministru de Interne, ulterior preşedinte al Republicii Moldova timp de opt ani (din 4 aprilie 2001 până în 11 septembrie 2009).

”Podul de flori”, filmul

Evenimentul de la 6 mai 1990 a fost reflectat şi în artă, în filmul „Podul de flori” de Thomas Ciulei. Subiectul filmului este existenţa de zi cu zi a familiei Arhir din satul Acui, Republica Moldova, cu tatăl care rămâne acasă să lucreze pământul şi mama plecată în străinătate la lucru, totul în perioada când a avut loc evenimentul „Podul de flori”.

„Podul de flori” este o coproducţie româno-germană între Europolis Film, Studioul de Creaţie Cinematografică a Ministerului Culturii şi Ciulei Films Germania. Filmul a obţinut în anul 2008 Marele Premiu pentru film documentar „Erinnerung und Zukunft” („Amintire şi Viitor”), precum şi premiul „goEast” în memoria lui Reinhard Kämpf la Festivalul de Film goEast din Germania, care a avut loc în perioada 9-15 aprilie 2008. Pelicula a câştigat în acelaşi an şi Premiul Bibliotecilor, precum şi o menţiune la ediţia 2008 a Festivalului internaţional de filme documentare Cinéma du Réel, desfăşurat la Paris în perioada 7-18 martie 2008.

Peste un milion şi două sute de mii de români s-au îmbrăţişat, pe 6 mai 1990, de-a lungul celor 700 de km ai Prutului. Al doilea Pod de Flori s-a desfăşurat la 16 iunie 1991. Atunci, conform datelor statistice ale Ministerului de Interne al R. Moldova, 240.000 de basarabeni au trecut Prutul în România.

TVR MOLDOVA a publicat un documentar fotografic inedit la 30 de ani de la acel eveniment istoric.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol