Recifele sunt locuri surprinzător de zgomotoase, iar mulți dintre cei care fac zgomot sunt pești.

„Știm de mult timp că unii pești scot sunete, dar sunetele peștilor au fost întotdeauna percepute ca ciudățenii rare”, a spus ecologul Aaron Rice de la Universitatea Cornell.

S-a presupus probabil că peștii se bazau în principal pe alte mijloace de comunicare, de la semnale de culoare și limbajul corpului până la electricitate. Dar descoperirile recente au demonstrat că peștii au chiar „discursuri în zori și amurg, la fel ca păsările.

„Probabil au fost trecute cu vederea pentru că peștii nu sunt auziți sau văzuți cu ușurință, iar știința comunicării acustice subacvatice s-a concentrat în primul rând pe balene și delfini”, a declarat Andrew Bass, specialist în neuroștiință la Cornell.

Rice și colegii sai au identificat câteva caracteristici fiziologice care permit grupului de pești cu aripioare (Actinopterygii) să emită aceste zgomote fără corzi vocale. Acest grup conține peste 34.000 de specii vii în prezent. Probabil cea mai comună adaptare sunt mușchii asociați cu vezica natatoare. De fapt, mușchii vezicii natatoare ai peștelui-broască sunt mușchii scheletici de vertebrate care se contractă cel mai rapid. Acestea sunt adaptări de înaltă performanță.

Din 175 de familii de pești, două treimi pot probabil să comunice prin sunet. Analiza sugerează că aceste comunicări vocale ar fi putut evolua independent. Vorbirea peștilor a apărut cu aproximativ 155 de milioane de ani în urmă. Dovezile sugerează că animalele terestre cu coloană vertebrală au vocalizat pentru prima dată.

Unele grupuri de pești au fost mai vorbărețe decât altele. Cât despre ceea ce încearcă să spună, peștii vorbesc probabil despre mâncare, avertismente de pericol, întâmplări sociale (inclusiv certuri teritoriale) și, desigur, despre sex.

---