Gabriela are doar 18 ani și a studiat zece clase. Încă locuiește cu părinții, la Iaslovăț. În același timp, este și soție. În fiecare dimineață desenează “Triunghiul vieții” sale. Casă – Familie – Poștă. Pentru că Gabriela Valentina Siminiuc este cel mai tânăr angajat al Poștei Române.

Banii câștigați îi varsă în bugetul familiei: ”Cum, ce fac cu banii? Îi pun pentru copil!”. Da, copilul ei! Gabriela va intra, în curând, în concediu prenatal. Va deveni mămică de băiat. Îl privește ca pe darul lui Dumnezeu.

Este un fel de soldat al vieții, antrenat să supraviețuiască în orice condiții și să le facă pe toate la timp, comentează colegii din Poșta Română, care îi spun povestea în pagina de Facebook a instituției.

Lucrează în clădirea Căminului Cultural și a Bibliotecii. Cum intri, prima pe stânga, acolo o găsești.

În actele de angajare scrie factor poștal însă, peste fișa postului, face multe altele. Decent, temeinic și fără greșeală. Tot ce înseamnă introducere sau tranzit informatic poștal trece prin mâna Gabrielei. Pentru că tot ea se ocupă și de partea informatică a activității Oficiului.

Sub îndrumarea dirigintelui, dar cu o ușurătate și plăcere care fac să meargă treaba ca unsă. ”Nu, nu e bună, asta e scrisă de mână, nu e ce trebuie”. Vorbește cu o clientă venită să ridice un colet. Gabriela o lămurește limpede, îngrijit, cu zâmbet difuz pe chip. Femeia pleacă mulțumită și convinsă că totul se va rezolva cu bine. Așa am putut vedea, pe viu, cum se construiește încrederea clientului, în serviciile Poștei. Prin Gabriela.

Pentru că Gabriela, în acest caz, în altele, în toate de peste zi, a fost, de fapt, Poșta Română! Pentru clienții iaslovițeni cu care intră în contact, Poșta Română este o fată caldă, umană, profesionistă, în vârstă de 18 ani.

Dacă a început o etapă atât de importantă, a vieții, cum este familia, maternitatea, mai încape loc de pasiuni, de prietenii, de vacanțe? ”Să știți că pasiunea mea, dacă e să o spun cinstit, este gătitul. Îmi place să gătesc, să încerc mâncăruri noi, să inovez”, mărturisește.

”Mă mai întâlnesc cu prietenii, cu foștii colegi de școală, ținem legătura. În vacanțe, chiar recent am fost pe la Sucevița, pe aici, prin județ, la munte. O să ne mutăm în curând în casa noastră. Soțul meu lucrează la o fabrică de mobilă și a făcut el casa, face și mobila”. După care râde a fericire. Ce frumos arată viața când nu este intoxicată, când este limpede, senină! Valentin are 22 de ani și este soțul Gabrielei. Ajunge dimineața la serviciu, după ce o lasă pe Gabriela în fața Oficiului Poștal. Ca un soț și tată grijuliu ce este.

Gabriela nu are cont de Facebook, nu are Instagram, nici Tik-Tok. Valorizează relațiile și interacțiunile umane altfel decât cei mai mulți dintre tinerii de vârsta ei. Un tânăr, dar cunoscut duhovnic moldovean, a pus o perspectivă interesantă asupra unei realități istorice: ”Pe când oamenii nu ieșeau din satul lor, toate fetele își găseau un mire, făceau familii și erau înconjurate cu cinste. De când călătoresc până la capătul pământului în căutarea iubirii ideale, nu își găsesc perechea nici la 40 de ani, transformând căsătoria, atunci când are loc, într-un fel de ajutor reciproc la bătrânețe”.

Unde se vede peste cinci ani?  ”Nu numai peste cinci ani, dar până la pensie aș lucra la Poștă, dacă s-ar putea! Îmi place ceea ce fac, îmi place cu oamenii, am drag de accest serviciu și de Poșta Română, de Oficiu! Și bunicul meu, din partea tatălui, a fost poștaș. Îl moștenesc pe el, la meserie!”.