În urmă cu 165 de ani marele compozitor Ciprian Porumbescu se năștea în casa lui din satul Stupca, într-o familie modestă de țărani. Cu toate acestea, destinul îi pregătise o viață care avea să-l conducă pe cele mai înalte culmi ale succesului. Printre compozițiile cele mai de seamă ale artistului amintim: minunata Baladă pentru vioară şi pian, „Rapsodia română”, „Imnul Unirii” (Pe-al nostru steag), dar și singura operetă română de la acea vreme „Crai Nou”.

Din cauza sărăciei , Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă.  Astfel, a început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conduce corul Societății Culturale „Arboroasa”.

Unul dintre motivele care i-au cauzat moartea ar fi și acela că din cauza condițiilor neprielnice a căminelor în care a locuit pe perioada studiilor, pline de igrasie și foarte reci, acesta a declanșat o anumită sensibilitate a sistemului respirator, care ulterior va ceda în fața tuberculozei. Momentul cheie al declansării bolii este amintit ca fiind acela în care a fost arestat de trupele Austro-Ungariei pentru că ar fi participat la o serie de manifestări în memoria domnitorului Grigore Ghica. Acesta împreună cu ceilalți membri ai Arboroasei sunt arestați sub acuzaţia de înaltă trădare şi li se înscenează un proces. Numai că lui Ciprian Porumbescu cele aproape trei luni de închisoare aveau să-i fie fatale.

După unsprezece sătămâni de închisoare, pentru el moartea începea deja numărătoarea inversă. Imediat după ce iese din arest își termină studiile la Viena și se reîntoarce în țară ca profesor de muzică la Gimnaziul mare românesc şi se angajează şi ca dirijor la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Braşovului, loc mult prea rece şi înfrigurat pentru el. Aici reușește să compună „Crai Nou” și tot aici  a reprezentat-o public pentru prima dată în februarie 1882, cu un succes minunat. De aici avea să plece spre Italia pentru a nu se mai întoarce în ţară decât ca să moară în luna iunie a anului următor.

„Acum ce e de făcut? De murit nu vreau să mor şi poate că nici n-oi să mor aşa curând, cu toate acestea starea sănătăţii mele prezente e periculoasă sau cel puţin nefavorabilă şi să intru cu ea în iarnă, şi mai rău! (…) Parcă-l văd pe tătuţa cum se întristează şi cum o fi zicând: oho, dacă-l trimet la Italia, apoi rău trebuie să mai steie cu bietul Ciprian. Dar nu-i aşa. Spre a evita pe viitor bolire mai grea, spre a întări plămânile şi a evita o tuberculoză, care uşor s-ar putea furişa, e mai bine să mă duc şi să mă restaurez, decât mai târziu, când n-a mai folosi la nimica.”, menționează Historia.ro

Iubirea neîmplinită a lui Ciprian Porumbescu

Pentru compozitor traiul a exitat de-a lungul vieții sale două mari pasiuni: iubirea pentru muzică și doina românească și a doua pentru Berta Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti. Povestea de dragoste dintre aceștia nu a fost niciodată concretizată, din cauza faptului că familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanenţă să-i îndepărteze pe cei doi tineri unul de altul, trimiţându-şi fata în străinătate. Acest lucru i-a adus compozitorului o imensă suferință pe care nici moartea însăși nu i-a putut-o lua.