Cătălin Lefter este artist de stradă, mim, statuie vie la Valencia. Se machiază și se îmbracă în alb. Apoi se urcă pe trotuar și stă mult timp în poziție fixă. Asta e meseria lui. În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, Cătălin locuia în Huși și lucra la bancă, dar nu vedea un viitor.
Înainte de asta, în 2003, obsedat de fotbalul spaniol, a călătorit la Madrid pentru a-și împlini visul de a vedea un meci. Nu-și amintește prea multe despre ziua aceea, decât că a fost o experiență „fantastică”, scrie ValenciaPlaza.
Are 47 de ani și se pregătește de o nouă zi de muncă.
Potrivit presei locale, care dedică mult spațiu pentru povestea românului Cătălin Lefter, el este al doilea din cei 4 frați. Tatăl său era inginer, iar mama profesor universitar care preda matematică și fizică. „Au murit amândoi”, povestește Cătălin.
Îndrăgostit de Spania românul s-a întors și a început să caute un loc de muncă în Tomelloso, în Castilla-La Mancha. Acolo a lucrat ca sezonier, pe câmp, culegând struguri și pepeni, și în construcții. A petrecut câteva luni, s-a întors în România și apoi a revenit în Spania.
„Înainte de a veni să locuiesc aici, petrecusem deja un weekend la plajă și m-am îndrăgostit de lumina acestui pământ; de aceea m-am hotărât să vin aici”.
„Am început să o fac pentru că îmi doream să trăiesc. Banii nu sunt totul în viață. Și de ce ostatuie? Pentru că nu am alt talent. Nu puteam cânta la niciun instrument, nu puteam cânta, sau să desenez, așa că m-am hotărât să fiu statuie vie. Prima dată când am făcut-o în Tomelloso am fost foarte stânjenit. Începuturile au fost foarte grele”.
După ce își strânge lucrurile pleacă acasă, în Safranar, în cartierul Patraix. Povestea românului Cătălin Lefter continuă în Spania. Când face niște economii, el și soția lui iau avionul și pleacă pentru câteva zile în România.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol