Prima Școală Românească lua naștere în anul 1495, unde, doar alesul satului, putea să învețe tot ce îi trebuia pentru a deveni dascălul, notarul sau preotul satului.
Cine venea la școală, aducea o găleată de grâu, un car cu lemne și 4 florini ( o avere la acea vreme, pentru că erau bani suficienţi pentru a cumpăra 3, 4 boi), și studia gramatici, învățătură bizantină, pilde din biblie, dar și filozofia secolului al XVI-lea.

Nu lipseau nici învăţăturile filosofice, astfel, elevii de la acea vreme puteau învăţa citate din Aristotel, Democrit și alți filosofi celebri.
De asemenea, se învăța cum se fac actele oficiale în cancelarii şi aveau un manual cu legile comerciale, dar și unul de macrobiotică (conţinea secretul de a-ți lungi viața), apărut în 1844 de Pavel Vasici-Ungureanu.

Primele cărți în limba română au putut fi realizate pentru Prima Școală Românească, datorită diaconului Coresi, la Prima Şcoală Românească. În muzeul școlii sunt păstrate tiparnița şi cele 9 exemplare coresiene. De asemenea, în acest loc se mai pot admira cărți ferecate în argint, documente de pe vremea lui Ștefan cel Mare şi un hrisov din 1656.

Diaconul Coresi a fost un diacon ortodox din Cucuteni, județul Dâmbovița, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. El a fost editorul primelor cărți în limba română şi a editat 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare. Lucrările au fost răspândite în toate ținuturile românești şi au facilitat apariția limbii române literare. În altă ordine de idei, Coresi și-a început activitatea tipografică în cancelaria Târgoviște, iar în 1559-1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări și în limba română. Majoritatea lucrărilor tipărite de diacon au apărut la Brașov între 1556 și 1583. Tipăriturile utilizau graiul din Țara Românească și sud-estul Transilvaniei și au avut o mare importanță pentru evoluția și unificarea limbii române.

Tehnica tiparului, a învățat-o de la Dimitrie Ljubavic, care lucra pentru Mitropolia Ungrovlahiei. Munca de tipar se referea la xilogravură, procedeu tehnic prin care fiecare pagină trebuia să fie sculptată în lemn. Pentru această etapă, Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața cărților editate de el. O replică modernă a tiparniței lui Coresi este expusă la Muzeul „Prima școală românească” din Brașov.

---