Curtea Constituțională a declarat pe 26 iunie că legea privind repatrierea aurului Băncii Naționale este constituțională, deci, se pot înainta procedurile de aprobare. Proiectul demarat, în luna aprilie de Liviu Dragnea și Șerban Nicolae a fost aprobat de Camera Deputaților și urmează să repatrieze 91,5% din aurul care se află acum la Banca Angliei, adică peste 55 de tone de aur, anunță Digi24.

Principalul raționamet al inițiatorilor este că de-a lungul celor 10 ani în care România ține o mare parte din aur în banca Marii Britanii, nu primește dobândă și, în plus, plătește chirie pentru a-l ține acolo. În prezent, aproximativ 65% din rezerva națională de aur a României este păstrată la Banca Angliei, din Londra.

În expunerea motivelor acestui proiect, deputații au menționat faptul că: „evoluţia economiei româneşti din ultimii ani indică o tendinţă pozitivă, cu creştere economică constantă, solidă şi sustenabilă, cu inflaţie moderată, în limite controlabile şi cu o stabilitate predictibilă a monedei naţionale”, iar România ar fi pregătită din punct de vedere economic să își repatrieze aproape în întregime aurul.

Mai mult decât atât, un alt amendament adus legii 312/2004, privind repatrierea aurului, include și faptul că România ar putea depozita în afara granițelor statului, doar 5% din totalul tezaurului: „Din rezerva constituită, Banca Naţională a României poate depozita aur în străinătate exclusiv în scopul obţinerii de venituri prin tranzacţionare şi alte operaţiuni specifice. Depozitele de aur constituite de Banca Naţională a României în străinătate nu pot depăşi 5% din cantitatea totală de aur constituită ca rezervă”, potrivit proiectului de lege.

Odată repatriat, aurul ar ajunge în trezoreria Băncii Naționale a României, motiv pentru care deputații au mai inclus o altă modificare a legii. Noul articol prevede faptul că BNR ar trebui să răspudă în fața Guvernului și al Parlamentului, în momentul în care s-ar întâmpla ceva cu aurul: „Dacă există pericolul diminuării rezervelor, până la un nivel care ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, precum şi în cazul în care diminuarea s-a produs, Banca Naţională a României prezintă Parlamentului şi Guvernului, de îndată, un raport privind situaţia rezervelor şi cauzele care au condus sau care pot conduce la o astfel de reducere. Raportul va conţine recomandările Băncii Naţionale a României privind politicile guvernamentale macroeconomice necesare pentru preîntâmpinarea sau remedierea situaţiei”, se mai arată în proiectului de lege.

Bijuteriile „neținute la vecini”

Subiectul a stârnit reacții puternice, în rândul opiniei publice, fapt ce a dus la divizarea acesteia în două tabere: pro și contra. Din prima categorie fac parte, desigur, inițiatorii legii care sunt de părere că o astfel de decizie nu ar periclita în vreun fel imaginea externă a țării, ci mai degrabă, ar putea reprezenta o soluție de a face economii la bugetul de stat. De cealaltă parte stau, însă, specialiștii în economie care sunt de părere că o astfel de decizie ar aduce destul de multe prejudicii statului.

Unul din inițiatorii legii, deputatul Șerban Nicolae, a făcut o paralelă între modul de păstrare al bunurilor personale ale unui individ și situația dată. Acesta consideră că „aşa cum dvs. vă ţineţi bijuteriile acasă, nu le ţineţi la vecini şi nici nu plătiţi chirie ca să vi le ţină vecinii, eu cred că suntem în situaţia în care România îşi poate permite să-şi ţină rezerva de aur în propriul teritoriu, în condiţii de siguranţă, să nu mai plătească chirie pentru aşa ceva şi Banca Naţională a României să poată să utilizeze această rezervă, atunci când este cazul, pentru asigurarea acelor operaţiuni financiare specifice. Aşa cum face de altfel şi cu rezerva valutară”, a spus Șerban Nicolae, potrivit news.ro.

Editiadedimineata.ro a încercat să ia legătura cu Șerban Nicolae, pentru a-i pune mai multe întrebări, însă, până la ora publicării acestui articol, deputatul nu a răspuns.

Îngrijorările economiștilor

În tot acest timp, specialiștii în domeniul economiei nu văd cu ochi buni o astfel de măsură. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Editiadedimineata.ro, profesorul în economie, Bogdan Glăvan, a vorbit despre necesitatea păstrării aurului în trezoreria Băncii Angliei, despre modul în care ar putea afecta credibilitatea României pe plan extern o astfel de decizie, dar și despre faptul că această acțiune ar aduce costuri imense statului român.

Conform spuselor acestuia, România nu este singura țară care își păstrează aurul în trezoreria Băncii Anglei, motiv pentru care aceasta a devenit de-a lungul timpului un „depozitar global de aur”. 

„O parte din rezerva internațională a României este ținută în aur. Acest aur, la rândul lui, poate fi depozitat oriunde pe lumea asta. Poate fi depozitat la noi, poate fi depozitat oriunde găsești, oriunde există cineva capabil să gestioneze depozite de aur, la cel mai mic cost. Locul cel mai cunoscut din întreaga lume, în care toate țările, nu doar România își păstrează rezerva de aur este Marea Britanie. De ce? Datorită tradiției Marii Britanii, că a fost imperiu și mare centru financiar, care deține piață specializată pentru aur și profesioniști în gestionarea tranzacțiilor de aur. Noi vorbim de sute de tone de aur care sunt depozitate în Londra. Să nu uităm, de asemenea, că Mare Britanie, ca și Statele Unite sunt țările care au avut monedele convertibile în aur, până după al Doilea Război Mondial, respectiv până în anii 1970. Deci, vorbim de o istorie și o tradiție economică dacă vreți, în virtutea căreia acestă țară, în speță Angilia, este un mare depozitar global de aur. Sunt mai mulți factori acolo. Costul este mic și mai mult decât atât, dar și faptul că rezerva aceasta internațională trebuie să semnifice ceva. Dacă tu o ții aici în România sau în trezoreria Guvernului, aia nu e o rezervă. Dacă îmi pun niște bani în buzunar și îmi promit că <<Pe aceștia nu îi cheltuiesc! Cine mă crede?>>, dar dacă eu îmi țin banii la bancă și fac dovada lor, cu un certificat de depozit sau cu un extras de cont, atunci lumea mă crede, în consecință sunt solvabil. La fel și când fac o plată sau îmi asum niște obligații ca individ. Dacă eu le promit oamenilor, pur și simplu, <<Da! Peste două luni o să vă plătesc eu niște bani. Am destui!>> , de ce m-ar crede cineva?”, a explicat Bogdan Glăvan. 

Aurul României, „garant al obligațiilor”

În ceea ce privește imaginea României pe plan extern, specialistul în economie, Bogdan Glăvan, a mai menționat și faptul că aurul reprezintă o garanție externă, care nu face decât să întărească credibilitatea statului în raport cu celelalte țări.

„Eu cred că trebuie să mai curgă multă apă pe Dâmbovița până când vom vedea acestă lege implementată efectiv. Eu sper să nu o vedem niciodată implementată. Pentru că, pentru statul român este important ca rezerva de aur să rămână acolo unde este, aceasta este cea mai bună garanție în privința existenței și îndeplinirii rolului său, acela de garant al obligațiilor și de asemenea, rezerva valutară să nu fie mâine schimbată în yoani chinezești, de exemplu. Că și acolo este aceeiași problmemă. De ce neapărat în dolari sau în euro și nu în ruble, dacă tot este internațională. La aceeiași întrebare ca și la aur. <<De ce să îl ținem la Londra și nu la Moscova sau nu în România?>> Fiindcă, pur și simplu, acelea sunt cele mai bune instrumente, cel mai bun loc. Adică în mulțimea investitorilor internaționali, te judecă în funcție de câte rezerve ai și unde le păstrezi” , a explicat specialistul.

Repatrierea aurului, „prostie” sau „lux”

Întrebat dacă România își poate permite, din punct de vedere financiar, o astfel de tranzacție, economistul a mărturisit faptul că acestă acțiune ar aduce costuri uriașe statului român: „Bineînțeles că își poate permite! Ne putem permite să facem orice fel de prostie. Dar, o vorbă din bătrâni spune că: <<prostia și luxul se plătesc întotdeauna>>. Deci putem să facem ce vrem, nu ne împiedică nimeni să facem chestia asta. Costul, însă, va fi pe de-o parte cât se poate de direct, în sensul că trebuie să organizezi transport de aur, pentru a-l aduce înapoi în țară și asta cu siguranță costă sute de mii sau milioane de euro, chiar nu pot să estimez, dar gândindu-mă că este vorba de tone întrgi de aur, la asta mă gândesc… Trebuie organizată aici stocarea aurului, iar pentru asta trebuie investite alte resurse și personal specializat. Deci ai un cost cât se poate de direct și mai ai un cost de oportunitate care nu poate fi evaluat în bani. Acesta reprezintă pierderea de credibilitate prin faptul că acea rezervă nu mai este girată de altcineva. Ea este în întregime la dispoziția puterii politice de la București. Ori problema tocmai asta este, că lumea asta este împărțită în state și guverne mai mincinoase și state și guverne mai credibile. Ori de asta și rezervele internaționale ale statelor sunt ținute în locuri din astea asupra cărora nu planează vreun dubiu. Dacă tu începi să le schimbi, atunci creditorii internaționali își vor ridica semne de întrebare: <<Care este motivul pentru care România aduce aurul la București sau nu mai ține rezerva valutară în euro, ci în ruble?>>”

Aurul, „o comoară pe care o ai pusă bine”

În final, economistul a mai menționat și faptul că aurul din Anglia ar trebui să rămână acolo unde este și că nu ar trebui cheltuit fără un motiv extrem de bine întemeiat: „În concluzie rezerva de aur, ca să joace rolul pe care l-a jucat până acum, trebuie să rămână acolo unde este. Nu trebuie să umblăm deloc la ea, de fapt acesta este și un principiu fundamental, acela că această rezervă de aur ar putea fi cheltuită doar pe motive cu totul și cu totul excepționale, alminteri nici nu ai de ce să te raportezi la ea. Este un lucru, precum o comoară din casă, pe care o ai pusă bine și nu ar trebui să te preocupe. Este bine acolo unde stă!”, a conchis acesta.

Chiar dacă specialiștii atrag atenția asupra acestei prombleme, prin argumente clare și oferind scenarii diverse ale posibilelor probleme care ar putea interveni, reprezentanții statului sunt pregătiți să adopte această lege. Actul normativ care modifică legea 312/2004 urmează să meargă la președintele Klaus Iohannis, care are de ales dacă va promulga sau nu legea, singurele opțiuni fiind: retrimiterea în Parlament sau o nouă sesizare a Curții constituționale.

Sursă Cover Foto: cotidianul.ro

 

---