CITIRE

Protestul în democrații – între mecanism de reglar...

Protestul în democrații – între mecanism de reglare al disfuncționalităților și refluxului celui de-al treilea val al democratizării

Anul 2017 a fost unul marcat de cel mai mare protest din România post-decembristă, îndreptat împotriva Ordonanței de Urgență emisă de guvernul PSD-ALDE. Totuși, România nu a fost deloc un caz singular, proteste de amploare având loc și la nivel internațional.

În Venezuela spre exemplu, protestele îndreptate împotriva guvernării lui Nicolas Maduro au scos în stradă peste 6 milioane de oameni în cadrul unui marș uriaș denumit “The Mother of All Marches”, organizat pe 19 aprilie 2017. Sute de mii de oameni au ieșit și pe străzile Barcelonei, în cadrul protestelor legate de independența Cataloniei, în toamna lui 2017. Totodată, trebuie amintit și că peste 5 milioane de protestatari au demonstrat la începutul anului, în cadrul “Women’s March”, la Washington, Boston sau New York împotriva declarațiilor președintelui Statelor Unite, Donald Trump, la adresa femeilor. De la celebra “Partidă de ceai de la Boston”, la diferitele mișcări împotriva discriminărilor rasiale și sexuale, istoria Statelor Unite este una a protestelor. România s-a născut si ea din proteste. Orice ar spune adepții teoriilor conspiraționiste, protestele din decembrie 1989 au fost decisive pentru destrămarea regimului comunist din țară. Cu toate acestea, decizia politicienilor post-decembriști de a reprima în mod violent protestele anti feseniste (fenomenul mineriadelor) a demonstrat faptul că democrația nu a fost înțeleasă de la început de către decidenții politici din România.

Mother of All Marches, sursa: theatlantic.com

Ce au în comun însă toate aceste proteste?  În primul rând, ele reprezintă în mod evident reacția societății civile în fața amenințărilor la adresa democrației. În orice democrație, protestul reprezintă o formă de autoreglare a disfuncțiilor. Superioritatea democrațiilor față de alte tipuri de regimuri politice rezidă tocmai în capacitatea acestora de a se reforma. Democrația poate fi suspendată de sus în jos  sau de jos în sus. Astfel, în guvernările democratice, guvernanții trebuie să țină cont nu doar de cei care i-au votat, cât mai ales de cei care nu i-au votat și de cei care nu sunt de acord cu aceștia, de vreme ce niciodată nu se știe în ce pot degenera niște proteste de stradă.

În al doilea rând, și într-un mod mai puțin evident, protestele din România și de la nivel internațional de anul trecut mai pot fi citite și în altă cheie, respectiv ca parte a unui reflux la cel de-al treilea val al democratizării, respectiv indicii ale degradării. Câteva lămuriri ar fi utile în acest sens. Politologul american Samuel P. Huntington, scria la începutul anilor ’90, o lucrare paradigmatică pentru domeniul științelor politice, intitulată The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century (Al Treilea Val al Democrației).

sursa: euronews.com

Astfel, potrivit lui Huntington, primul val de democratizare a început în secolul al XIX-lea, în Statele Unite, iar al doilea val s-a produs la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, ajungând la apogeu în anul 1962, atunci când au apărut 36 de noi democrații. Al treilea val al democratizării începe în 1974, odată cu Revoluția Garoafelor din Portugalia și continuă cu prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est. Vechimea democrației dintr-un stat este importantă și determină modul în care reacționează statul respectiv în fața unor amenințări/probleme interne/externe. Statele care fac parte din primul sau al doilea val al democratizării reacționează diferit față de cele care fac parte din cel de-al treilea val. Dacă statul respectiv a trecut și printr-un interludiu totalitar, atunci șansele sunt ca democrația să nu fie pe deplin consolidată și astfel să existe derapaje democratice și tendințe autoritare. În linii mari, România face parte și ea din acest al treilea val al democratizării, iar reacția societății civile, poate fi văzută ca parte a unui proces care a început deja în unele state ex-comuniste precum Ungaria sau Polonia,  respectiv acela al refluxului celui de-al treilea val al democratizării.

Protestele în democrații pot fi citite în cheie dublă: ca mecanism necesar de reglare al disfuncționalităților, dar și ca parte a unei tendințe mai largi, a unui reflux al celui de-al treilea val al democratizării.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.