Strategia e veche, dar poate că aveam nevoie să ne-o traducă cineva. Încă o dată. Așa că îi dăm cuvântul dlui psihiatru Gabriel Diaconu, într-un material despre dezinformare și despre căile prin care moștenitorii KGB-ului încearcă să ne intre în căpuț.

Pentru a nu mai fugi după fentă este necesar să identificăm fenta.

 

Despre câteva direcții de dezinformare recente, dar și câteva explicații privind jocul lung.

Hotărât lucru, sunt dintre aceia în România care se simt bine ca țara să rămână vai de mama ei. Oricând ne facem de rahat, oricând se confirmă o așteptare negativă, ai să-i vezi că ies, mototoliți, din scorburi cu un zâmbet amar la colț de gură.

Ați văzut? Păi nu v-am spus noi că nu se poate? Degeaba v-ați ambalat. Stați dracu în băncile voastre.

Nu îndrăzniți să sperați. Nu îndrăzniți să schimbați. Și să nu cumva să vă doriți ceva mai bun, sau să faceți ceva bine. Locul vostru e aici, la pământ.

Locul nostru? Să vă exploatăm neputința, dacă se poate distractiv.

Profitul din bogăție e într-un fel. Dar profitul din sărăcie poate fi imens, mai ales când ai de-a face cu mulți, mulți oameni care îți alimentează batoza disperărilor.

Asta face, în această perioadă, o parte a presei scrise, și audio vizuale. Le dă oamenilor ce vor să audă. Acționează ca un acordeon, o pereche de foale pentru fum otrăvit.

După ce, inițial, au căutat să ilustreze invazia Ucrainei drept o soluție ”chirurgicală”, ogrădenii lui Putin au schimbat strategia. Zelenski a devenit prea luminos. Zelenski vorbește prea mult. Zelenski a cucerit inimi, a stors lacrimi, a înflăcărat o lume.

Soluția, tovarăși? Să-i luăm lumina lui Zelenski.

Ce spune manualul de dezinformare al KGB? Să luăm la rând modelul. MICE- money, ideology, coercion, ego

Va trebui să vorbim de banii lui Zelenski. Dacă se poate de cum și-a cumpărat case, vile, dacă se poate de relația lui cu neonaziștii (brrr), dacă se poate mai repede pajalusta. Bani

Va trebui să vorbim de credințele lui, sau cum problema de fapt nu e că trupele lui Putin ucid civili nevinovați, copii și bătrâni. Problema nu e că, la aproape o lună de la începerea războiului, Rusia agresivă se preface că e Rusia încolțită, în timp ce devastează oraș după oraș. Nu. Problema este că Zelenski lasă asta să se întâmple. Ce om normal la cap și-ar încuraja compatrioții să-și apere țara? În logica Rusiei, dacă te-am pocnit e vina ta. Dacă te-am rănit e pentru că tu nu te-ai supus. Îți place, nu-ți place, Natașo, va trebui să înduri. Ideologie.

Va trebui să vorbim despre cum Rusia nu poate fi constrânsă, dar Rusia poate constrânge. Ce avem noi cu adevărat util pentru șantaj? Niscaiva grâne, niscaiva combustibil, niscaiva rachete nucleare. Drept urmare lăsați să se afle că o să fie foamete, că n-o să mai aveți carburanți, și că s-ar putea să lansăm și arma nucleară. Când și cum?

Când Rusia se va simți ”amenințată existențial”. În traducere liberă, dacă nu vă potoliți cu încercările de-a-l da jos pe Putin. Căci Putin e Rusia, iar Rusia e Putin. Iar nivelul lui, la acest moment, este ”existențial”. Constrângere

Finalmente, Ego. Aici se varsă toată bila bolborosindă a troacelor propagandei. Că Zelenski e un actoraș de doi bani. Că face prea multe videoclipuri. Că de fapt se bucură de război, că l-a făcut celebru. Că – prin ce face el – mai degrabă își satisface o nevoie personală de auto-mărire.

Când asasinarea caracterului lui Zelenski nu mai funcționează, flașnetarii putiniști își diversifică paleta de subversiune. Având în vedere performanța României în asistența umanitară vor căuta fiecare crăpătură, fiecare imperfecțiune, fiecare cută pe acest demers încât să-l de-credibilizeze. Vor lua la rând fiecare nod de autoritate implicat și-i vor arăta, repetitiv, eșecurile anterioare ca leit-motiv pentru un nou eșec. Români, în țara lor, vor căuta să facă România de rușine pentru o brumă de arginți, cu aceeași ticăloșie cu care, odată instaurat la București un regim pro-rus, s-ar gudura pentru o funcție, o medalie, o arvună pe undeva.

Nimic nou sub soare. În discuția polară apar, previzibil, apostolii îndoielii.

I-am văzut în pandemie, perorând indignați că de fapt aceasta e democrație, aceasta e libertate, aceasta e exercitarea dreptului la opinie. Doar că atunci când opinia se bazează pe o silnică falsificare a realității, nu mai putem vorbi de democrație. Putem vorbi doar de trădare. Când omul devine lup pentru om.

O listă a ziariștilor care, zilele acestea, fac jocul Moscovei nu-și are loc aici. Dar voi îi știți. Îi citiți, poate. Ceea ce, în fond, nu e rău.

Pentru că există o cheie în care poți vedea toate aceste fenomene. Deși administrează zilele acestea teroare, regimul de la Kremlin e de fapt sub teroarea propriului sfârșit. Deși amenință, de fapt Putin se simte neputincios. Deși caută să tragă lumea în noroiul istoriei, în fapt este el care se scufundă mai tare.

Așa cum Ucraina nu cedează o palmă de pământ, la fel nici România nu va ceda în drumul ales. Totul pentru oameni, nimic pentru barbarul sângeros Putin.

Iară de e să fie răsărituri roșii, să fie clar că orizontul nu va fi carmin. Niciodată n-om mai avea nici seceră, nici ciocan.