15 iulie 2024, 23:46

Răpus de sărăcie: 160 de ani de la moartea poetului național Andrei Mureșanu

Andrei Mureșanu, scris și Mureșianu, a fost un poet și revoluționar român din Transilvania. Născut în familia unui mic întreprinzător greco-catolic, a studiat filosofia și teologia la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brașov, începând cu 1838.

La Brașov, pe 12 octombrie 1863, se stingea din viață poetul Andrei Mureșanu, din cauza bolii și a sărăciei. De fapt, vorbim despre un destin comun al multora dintre poeții sau artiștii români.

Andrei Mureșanu s-a născut pe 16 noiembrie 1816, într-o familie de țărani numeroasă, unde doar tatăl aducea un venit, iar viața lui nu a fost tocmai ușoară, scrie BizBrasov.

Primele învățături le primește de la un bătrân grănicer pe nume Dănilă Doboș, din Valea-Rocnei. În anul 1825 Mureșanu a intrat la școala săsească din Bistrița și după finalizare a făcut liceul piariștilor, unde s-a făcut cunoscut prin cunoștințele deja dobândite. În continuare a studiat la Blaj teologia și filozofia, fiind susținut de profesorul Nicolae Marin.

În perioada studenției se împrietenește cu George Bariț, care era și organizatorul unei echipe teatrale. Prietenia dintre cei doi a fost una de lungă durată, iar atunci când Bariț se hotărăște să plece la Brașov deoarece preluase conducerea școlii române, îl ia și pe Mureșan cu el.

Cu ajutorul lui Bariț, în anul 1838, Andrei Mureșan devine profesor la Brașov, unde se și stabilește. După încă doi ani avansează în învățământul gimnazial și începe să scrie articole și poezii pentru gazeta „Foaia pentru minte, inimă și literatură”.

Cu această ocazie reușește să-i cunoască pe Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu sau Vasile Alecsandri, iar întâlnirile cu poeții consacrați îi vor influența în mod vizibil operele.

A făcut parte din liderii revoluției din anul 1848 și s-a implicat în delegația Brașovului pentru întâlnirea de la Blaj din același an. Entuziasmul Adunării de pe Câmpia Libertăţii din 3/15.V.1848 i-a inspirat versurile poeziei ”Un răsunet” (cunoscută acum sub titlul ”Deşteaptă-te române!”).

Devenită ulterior cântec, pe o melodie de Anton Pann, pe care i-a adaptat-o George Ucenescu, poezia s-a păstrat în memoria generaţiilor succesive. Numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”, din anul 1990 imnul revoluționar a devenit imnul României.

După încheierea revoluției din 1848 Andrei Mureșanu a lucrat ca translator la Sibiu unde a scris pentru revista „Telegraful Român” pe teme patriotice și de protest social. Acestă parte a creației sale urmărea într-un fel inițierea publicului cititor în diverse ramuri ale artei.

Preocuparea lui Mureșanu pentru activitatea poetică nu a fost una extrem de extinsă, dar cu toate acestea a punctat toate caracteristicile liricii pașoptiste împletite perfect cu proveniența sa transilvăneană.

Ca ziarist, Mureşanu a contribuit la explicarea şi popularizarea unor noţiuni de estetică, istoria artelor şi teorie literară.

În ultima parte a vieții acesta traduce „Nopțile lui Young”, doar o parte din „Analelor lui Tracit” și reușește să creeze o gramatică românească în limba germană.

Anul 1861 este și cel în care scriitorul s-a pensionat, dar pensia nu-i ajunge pentru întreținerea familiei. Drept urmare, în 1862 își strânge toate poeziile într-un volum pe care-l tipărește, cu gândul la banii pe care îi putea câștiga.

Din păcate cărțile se vând foarte greu și autorul face apeluri repetate către populație în „Gazeta Transilvaniei”, pentru ca volumul să fie achiziționat. Deoarece sănătatea sa devenea precară, comunitatea „Astra” i-a acordat un premiu de 50 de galbeni, pentru a-l ajuta să treacă peste probleme..

Însă în anul 1863, în noaptea de 11 spre 12 octombrie, scriitorul Andrei Mureșanu se stinge din viață la Brașov, din cauza bolii și a sărăciei.

Acesta a lăsat în urmă un băiat pe nume Gheorghe, aflat în clasa a VII-a, o fată de numai 11 luni și pe soția sa Suzana.

La înmormântare, în semn de mare apreciere, au participat foarte mulți oameni, printre care și profesorii și tineretul școlar din oraș. Aceștia au însoțit sicriul poetului Andrei Mureșanu pe drumul spre cimitir, cu torțe și decoruri funerare.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol