29 martie 2024, 13:44

Răspundeți dacă știți: “Ce ipostază umană reprezintă vocea ficțională care enunță discursul poetic?”

Întrebarea nu ne aparține. Face parte din manualul de Literatură clasa a VII-a, așa că, poate copilul tău ar trebui să știe. Ce, te dai ocupat că nu poți să îl ajuți la lecții?

Provocarea a fost aruncată pe Facebook de poetul Florin Iaru, și el ușor buimac, probabil, în fața unui enunț atât de “academic”. Care precizează: „M-am dat bătut”

Răspunsuri s-au găsit. Unele dintre ele amuzante, altele, indignate.

AM Ipostaza este o extorsiune a unui degajament intr-o apa

MB Intrebarea cu adevarat importanta este insa: cine i-a dat autorului voce fictionala? Ai?

AL „Demitizarea exhaustivă și relațional caducă. Incongruență fenomenologică și introspectiv cromatică.

Adică, l-a căutat pe dracu’ și l-a găsit pe tat-su.”

(Mefisto – Toma Caragiu)

CVS Fără poezie viața e pustiu

AT Cred ca e Bebe Cotimanis….vocea

AL No, și ne mirăm că elevii urăsc școala și în principal „româna”

OCM Dragă Florin, în atmosfera de miștocăreală care se rostogolește aici, nu se poate discuta pe fond. Chestiunea e discutată de mult timp (ce-i drept, nu era cazul să fie în atenția unor copii de 13 ani, deși întrebarea „Cine vorbește în poezie?” este esențială, ține de ficționalizarea eului, și e pusă de la vechii esteticieni până la așa-numita poetică ilocuționară americană, v. Searle, Ohmann etc). Mă limitez aici la un simplu citat din Carlos Bousoño (Teoria expresiei poetice, 1952), ușor de înțeles chiar și de către un adolescent, dacă i se explică așa cum ar trebui: „Ceea ce se comunică (în poezie – n.ns.) nu este un conținut sufletesc real, ci contemplarea acestuia”, ceea ce măsoară „distanța infinită care există între poezie și realitate sau, în sens mai larg, între limbaj și realitate.” (p. 46-47). „Comunicarea autorului este, deci, imaginară … altfel spus, un personaj fictiv ne transmite reprezentarea care se află în poem. Enunțând puțin altfel, putem spune că nu poetul, ci un personaj care figurează a fi poetul comunică obiectiv cu noi în poezie.” (p. 53-54). cf. (mutatis mutandis) R.Ohmann despre „vorbitotul imaginar al unui poem”.

 

Dar voi? Voi ce spuneti? Ce răspuns dați? Mmmm?

P.S: Surprinși și noi de complexitatea întrebării nu am știut ce poză să dăm, așa că l-am ales pe Dorel din Las Fierbinți.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE