Ce poate face un copil în fața războiului?

NIMIC. Poate doar să-și spună povestea în speranța că adulții îl vor asculta și vor găsi împreună o soluție pentru pace.

La 12 ani, Yeva Skalietska scrie despre ce a trăit zi de zi în primele zile ale războiului din Ucraina. Yeva știe ce înseamnă războiul, ce înseamnă nopțile petrecute în adăposturi și pivnițe alături de bunica ei, știe cum este să-ți lași în urmă visurile pentru a-ți salva viața.

Yeva știe o mulțime de lucruri pe care un copil nu ar trebui să le știe și este gata să le împărtășească lumii întregi. Nu ne cere nimic în schimbul acestor informații, doar să o ascultăm și să încercăm să înțelegem suferința de dincolo de cuvintele sale.

„Cartea Yevei Skalietska este strigătul de neputință și curaj, totodată, al unei fetițe alungate din raiul ei de Acasă. O Evă prigonită iarăși de cel rău. […]

Nu. Yeva nu e un copil ucrainean la vreme de război. E Copilul. E oricare dintre copiii lumii surghiuniți într-o lume a adulților orgolioși și neîmpliniți decât prin răutate.” – Părintele Necula

Povestea Yevei

Povestea Yevei este povestea a milioane de copii care au trebuit să învețe să supraviețuiască atunci când lumea lor se prăbușea răscolită de bombe. În cele mai dificile momente, scrisul a fost singura armă pe care Yeva a avut-o la dispoziție pentru a se apăra atunci când teama devenea copleșitoare. Astăzi, povestea sa poate deveni o armă puternică împotriva războiului care i-a distrus casa.

Războiul prin ochii unui copil este o carte-mărturie care surprinde în cuvinte simple drama unei întregi generații, o carte despre supraviețuire și speranță, despre curaj și credință, din care noi, adulții, avem multe de învățat.

„Nu știu câte zile, luni sau chiar ani va mai dura acest război, câte vieți va mai lua, câte suferințe va mai provoca, cât de multe victime vor fi și ce efecte negative va avea – și are deja. Asta rămâne de văzut. Și azi, încă mai există oameni care suferă în Harkov și sunt uimită că au puterea și voința de a merge mai departe. De când a început acest război, am învățat să-mi prețuiesc cu adevărat viața. Mai devreme sau mai târziu, toată lumea ajunge să învețe această lecție.” – Yeva Skalietska