O analiză genetică realizată de un grup de cercetători a identificat 26 de regiuni în creier care ar putea afecta comportamentele alimentare. Aceste regiuni ne-ar putea ajuta să înțelegem de ce oamenii preferă să mănânce mai degrabă hrană bogată în proteine, grăsimi și carbohidrați și ne-ar putea duce către noi strategii de tratament pentru boli metabolice precum obezitatea și diabetul de tip 2.

Este cel mai amplu studiu în care s-a urmărit legătura dintre genetică și apetit, o cercetare care a inclus aprope 300.000 de subiecți, scrie bu.edu. Ea a fost realizată de cercetători de la School of Public Health, Massachusetts General Hospital (MGH), dar și de la alte instituții, iar rezultatele au fost publicate în revista Nature Human Behaviour. Se speră că ampla cercetare va ajuta la găsirea de noi strategii de încetinire sau oprire a epidemiei de obezitate.

„Rezultatele noastre ar putea ajuta, de asemenea, la identificarea persoanelor mai susceptibile de a urma recomandări dietetice specifice. De exemplu, dacă cineva are o susceptibilitate genetică mai mare pentru a prefera alimentele grase, aceste informații pot fi folosite pentru a ajuta acea persoană să aleagă alimente cu o cantitate mai mare de grăsimi sănătoase, mai degrabă decât să facă abordări dietetice care ar putea compromite aderarea la aceste intervenții”, afirmă cercetătorii.

Creierul este influențat de diverse semnale care afectează comportamentele alimentare ale oamenilor și care reglează echilibrul energetic al corpurilor lor, de exemplu prin modificarea apetitului și consumarea energiei, ca răspuns la nivelurile sangvine ale hormonilor metabolici și ale nutrienților-cheie.
În consecință, variația genetică a acestor semnale poate duce la o foame extremă și la obezitate.

”Persoanele obeze și diabetice sunt deseori stigmatizate pentru că fac alegeri alimentare nesănătoase. În timp ce aportul alimentar este modelat de numeroși factori, în special forțe sociale, demografice, religioase sau politice, studii anterioare au demonstrat că diferențele individuale moștenite contribuie la ce, când, de ce sau cât mâncăm”, explică co-autorul principal Jordi Merino, cercetător asociat la Unitatea de Diabet de la Centrul de Medicină Genomică al HGM și profesor de medicină la Harvard Medical School.

”Aceste prime studii încep să identifice regiunile din creier și procesul molecular care influențează aportul alimentar, dar au existat prea puține cercetări la om pentru a identifica semnăturile moleculare din comportamentul privind alegerile alimentare”, a mai spus acesta.

Sursa foto: Robina Weermeijer / Unsplash