29 martie 2024, 6:42

Ultimele modele de roboți umanoizi încep să treacă în „valea neobișnuită”

„Valea neobișnuită” este un punct în care lucruri precum roboții umanoizi și personajele generate pe computer încep să ne dea o senzație stranie, deoarece seamănă prea mult cu noi. În estetică, valea neobișnuită este o relație ipotetică între gradul de asemănare a unui obiect cu o ființă umană și răspunsul emoțional la un astfel de obiect.

Conceptul sugerează că obiectele umanoide care seamănă imperfect cu ființele umane actuale provoacă sentimente ciudate, de stranietate și repulsie la observatori.

Sentimentul de respingere

De la naștere, suntem capabili să detectăm și să analizăm fețele, iar acestea joacă un rol important în comunicarea noastră. Când începem să vedem lucruri care nu ar trebui să fie acolo, lucruri care sunt deplasate, avem acel sentiment de respingere.

Funcționalitatea

Cu toate acestea, nu este vorba doar despre aspect, ci și despre funcționalitate. De exemplu, modul în care se mișcă roboții umanoizi. Dr. Carl Strathearn, cercetător la Universitatea Napier din Edinburgh, a realizat mai multe cercetări despre roboții umanoizi realiști.

Cele două zone cheie ale teoriei văii sunt ochii și gura. Când comunicăm, atenția noastră merge către ochi și gură. Ne uităm la ochi pentru a atrage atenția și ne uităm la gură pentru a detecta vorbirea, pentru înțelegere. La roboți, orice este în afara mișcărilor naturale ale buzelor poate fi confuz și dezorientant pentru noi.

„M-am uitat la sistemele de gură robotizate anterioare, pentru a vedea ce lipsea. A fost important pentru a putea vedea care sunt mușchii cheie, ce mușchi lucrează împreună și ce poate fi lăsat în afara acestei guri”, a explicat Strathearn.

Este o zonă foarte mică și ești limitat la ceea ce ai putea pune într-o gură robotică. Unul dintre lucrurile cheie care i s-a părut că lipsește au fost ceva numit mușchii buccinatori, adică mușchii de la colțurile gurii. Așadar, cercetătorul a reprodus acești mușchi și a creat un prototip de gură robotizat.

Următoarea parte a fost crearea unui sistem care să poată gestiona vorbirea. El a creat un algoritm de învățare automată care și sintetiza vorbirea, așa cum fac Siri și Bixby la dispozitivele inteligente. A urmat modelarea vocală, adică re-crearea silabelor, când mandibula se mișcă în sus și în jos.

Trebuie să ne amintim că nu toată lumea poate interacționa eficient cu tehnologia. Există o mulțime de oameni în lume care nu au acces la dispozitive avansate. Însă crearea unui robot umanoid ar putea să se integreze cu tehnologia mult mai natural, iar trecerea în valea neobișnuită se va face mult mai simplu.

Foto: Carl Strathearn


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol