O istorie a proprietarilor

La data de 11 iunie 1948, conform Legii naționalizării 119, peste o mie de întreprinderi industriale, bancare sau de asigurări treceau în mâinile statului, ca „bun de consum al poporului”.

Prin Decretul 92, au fost trecute în proprietatea statului imobilele foştilor industriaşi, moşieri, bancheri şi mari comercianţi, hotelurile cu întreg inventarul lor, imobilele în construcţie, avariate sau distruse. Așadar, mai toţi marii industriaşi şi bancherii au fost alungaţi din case, în urma ordinului autorităţilor comuniste.

Aceste acțiuni au condus la situația în care multe dintre aceste bunuri imobile au fost scoase la privatizare şi vândute unor persoane fizice şi juridice române sau străine. Iar cea mai gravă problemă a fost cea a retrocedării locuințelor, indiferent de actul normativ aplicat la momentul preluării. Prin urmare, în anul 1990, aproximativ trei milioane de români se aflau în postura de chiriaşi în imobilele naţionalizate.

Atât foștii proprietari, cât și moştenitorii acestora au apelat la justiţie pentru a-și revendica proprietăţile. Astfel, în septembrie 1995, datorită presiunilor interne  şi internaţionale, s-a ajuns la votarea primei legi cu privire la restituirea imobilelor naţionalizate.

Afectați de perioada comunistă, românii își educă urmașii să muncească cât mai devreme cu putință pentru a-și asigura o proprietate privată, iar acest lucru se poate observa cu ușurință și în statistici.

Datele statistice Eurostat – Biroul de Statistică al Uniunii Europene – privind locuitorii țărilor europene care dețin un apartament sau o casă sunt:

• România – 96,6%
• Lituania – 92,3%
• Croația – 92,1%
• Spania – 82,7%
• Italia – 72,9%
• Austria – 57,5%
• Germania – 53,4%

 

România vs tendințele occidentale

Spre deosebire de România, unde cea mai mare parte a populației preferă să dețină propria locuință, în țări precum Statele Unite ale Americii sau Germania, varianta închirierii este mult mai avantajoasă, preferând să investească în vacanțe. Străinii sunt de părere că este mult mai convenabil să trăiești cu chirie, iar economiștii susțin acest lucru spunând că acolo există un echilibru între implicarea guvernului și investițiile private.

Decizia de a-ți lua propria casă sau de a sta în chirie depinde atât de stilul de viață, cât și de nivelul financiar al fiecărui om. Așadar, nu putem spune exact care variantă este mai bună, însă putem prezenta o serie de avantaje și dezavantaje pentru fiecare alegere.

CHIRIE

Avantaje:

• Există momente în care o persoană trebuie să se stabilească mai aproape de locul de muncă, chiar dacă uneori ar însemna să plece în alt oraș. Așadar, o chirie oferă libertatea de a schimba locația, ori de câte ori ar avea nevoie, fără prea mult stres.
• Într-o chirie te poți adapta cu ușurință la evoluția situației tale materiale sau familiale. Astfel se poate alege o locuință mai mică sau mai mare.
• Chiar dacă plata lunară poate fi aceeași cu cea a ratei pentru un credit ipotecar, presiunea dintre un proprietar și un chiriaș este total diferită. Dacă este în imposibilitatea de a plăti, un proprietar poate să-și piardă casa în care a investit ani de zile, în schimb ce un chiriașul nu pierde, practic, nimic.
• Un avantaj considerabil este că statul „scutește” chiriile de plata taxelor de proprietate. Mai mult de-atât, un chiriaș nu plătește lucrările de reparație sau renovare a locuinței, fie că sunt de la uzura în timp sau a dotărilor acesteia.

Dezavantaje:

• Ai senzația că banii de chirie sunt irosiți, mai ales în momentul în care compari cu o variantă a contractării unui credit ipotecar, caz în care rata lunară achitată către bancă se acumulează în contul prețului plătit pentru propria locuință.
• Ușurința de a schimba o locuință poate duce uneori la instabilitate. În comparație cu alte țări „cu tradiție” în domeniu, acest fapt este resimțit ca un inconvenient în România, unde chiriile pe termen lung sunt destul de rare.
• Statul în chirie poate fi o problemă pentru cei care doresc schimbări majore în locuință. Deși, există posibilitatea de a închiria un apartament nemobilat, pentru a-l amenaja după propriile gusturi, nu este o ofertă prea consistentă.

PROPRIETATE

Avantaje:

• O proprietate îți oferă stabilitate. Cu atât mai mult în cazul unei familii, care se decide să locuiască într-o anumită localitate, pe un termen cât mai lung. Așadar, pentru o familie, casa oferă un anumit confort psihic.
• Ideea unei locuințe personale, oferă proprietarului posibilitatea de a alege designul arhitecturii și a decorului interior după bunul plac. Totuși, o astfel de investiție este suficient de costisitoare.
• Există uneori persoane care nu găsesc ușor un echilibru pentru a economisi bani, însă, ratele la bancă îi poate responsabiliza mai mult și poate fi utile în schimbarea comportamentului.
• În unele situații rata este egala cu chiria, însă, atunci când cumperi casa trebuie să plătești un avans din propriul buzunar și aici calculele se complică.

Dezavantaje:

• Chiar dacă apare nevoia de bani, o casă nu se vinde ușor. Acest termen poate dura mult timp și include multe costuri pentru: notari, impozite, agenție imobiliară.
• Investițiile necesită un anumit grad de diversificare. Altfel, există riscul ca proprietarul să cumpere casa și să epuizeze tot bugetul alocat.
• Există situații în care creditul la casă leagă proprietarul de locul de muncă. De exemplu, dacă proprietarul face un credit și beneficiază de condițiile preferențiale negociate de compania la care lucrează, poate obține o rată mai mică. Însă, în cazul în care acesta își schimbă locul de muncă poate să-și piardă acele reduceri și rata poate fi mai mare.
• Trăim în epoca globalizării și apar deseori oportunități de mutare într-un alt oraș sau chiar într-o altă țară, ceea ce face mai dificilă alegerea unei locuințe personale.
• În majoritatea situațiilor, la cumpărarea unei case și pentru întreținerea acesteia necesită deseori renovări, care pe parcursul timpului se vor simți ca o irosire a banilor.

Dincolo de toate aceste aspecte, un răspuns la întrebarea „Proprietar sau chiriaș?” rămâne o alegere personală și o ecuație în care există atât prețuri, statistici și estimări economice, cât și dorințe, nevoi și chiar limitări personale.

---