Sâmbăta Mare este ziua dinaintea Paştelui şi ultima zi a Săptămânii Patimilor, în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului. În această zi credincioşii se roagă, îşi amintesc de patimile suferite de Hristos pentru mântuirea omenirii şi se pregătesc pentru ca seara să ia parte la slujba de Înviere.

Ultima zi a Săptămânii Patimilor, cunoscută drept Sâmbata Mare, este ziua în care creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viaţa veşnică. Sâmbăta cea mare este deci ziua tăcerii adânci dinaintea Învierii, în care Hristos sfărâmă moartea în iad şi cheamă la înviere întreaga umanitate.

Sâmbăta din Săptămâna Patimilor este privită ca o „pauză” între doliul zilei de vineri și bucuria sfântă din duminica Paștilor. O percepție cu totul greșită. Ea contrazice legătura primordială dintre cele două zile. Ziua de sâmbătă este veriga indispensabilă ce face legătura între Moartea și Învierea lui Hristos, explică doxologia.ro.

În Sâmbăta Mare sărbătorim înfrângerea morții de către Hristos, Învierea fiind mărturie a acestui fapt. Aceasta este o zi tainică, al cărui înțeles nu poate fi tălmăcit de mintea omenească. Hristos zace mort, cu trupul în mormânt. Cu toate acestea, în acest moment al unei aparente înfrângeri asupra Vieții, moartea este cea care a fost învinsă. Sufletul lui Hristos s-a pogorât la iad, precum se întâmpla cu toate celelalte până la acea vreme.

Însă sufletul său nu e ca toate celelalte. El este Dumnezeu și Om. Iadul nu are putere asupra Sa. Încearcă să Îl rețină, ca pe restul sufletelor de la Adam și Eva, dar nu izbutește. Viața din Iisus Domnul de Viață Dătător luminează negura Iadului precum luminează lumânarea cămara mică și întunecată.

Puterea iadului este distrusă nu numai prin Hristos ci și prin următorii săi credincioși, adică fiecare dintre noi. Antiteza dintre trupul lui Hristos zăcând în mormânt și conștiința că prin aceasta a învins moartea, creează un sentiment de tristețe îmbinat cu bucurie (unic în ortodoxie).

Potrivit tradiţiei, aceasta este ultima zi de pregătire a Paştilor, când se sacrifică mielul iar gospodinelepregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale şi definitivează curăţenia. Se spune că nu este bine să dormi în Sâmbătă Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile Domnul poate vedea înlăuntrul fiinţelor, iar dorinţele pe care ţi le pui  se vor împlini.

Tradiții

Deschiderea cerurilor
Se spune că în noaptea de Paşti, la miezul nopţii, se deschide în fiecare an cerul. Cine priveghează în această noapte, dacă va vedea cerul deschis, va primi de la Dumnezeu tot ce va cere.

Aprinderea focurilor
În această noapte oamenii fac focuri în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la miezul nopţii. De la miezul nopţii se merge la biserică, la slujbă. În unele regiuni, focurile sunt întreţinute de cei tineri până dimineaţa.

Credinţe şi superstiţii

• Singura zi în care femeia poate să bată bărbatul este în sâmbăta Paştelui.
• Cine moare în Sâmbăta Paştelui nu e nici cu morţii nici cu viii.
• Dacă pomii nu rodesc, gospodina le mânjeşte tulpinile cu aluat de pască.
• În această noapte oamenii merg la câmp pentru a vedea comorile arzând. Comorile care ard de seara până la miezul nopţii sunt comori rele, iar cele care ard de la miejul nopţii până la ziuă sunt comori curate.
• Oasele şi resturile de la miel sunt îngropate la rădăcina unui măr sau păr sănătos pentru ca familia respectivă să fie tot anul sănătoasă.
• Se udă vitele cu apă sfinţită de la Botez, spre a avea noroc de ele.
• Cine fură ceva în noaptea Paştelui va putea fura tot timpul anului fără să fie prins.
• Straturile de flori plantate în această zi se fac frumoase.
• Din aluatul de pască se face o pască mai mică pentru vaci care trebuie sfinţită şi împărţită animalelor pentru a fi protejate şi a da lapte mult.

---