3 octombrie 2024, 22:28

SÂNTILIE, „Căruțașul Raiului”. O sărbătoare pentru nu doar 140.000 de români

Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 iulie. Peste 140.000 de români îşi sărbătoresc onomastica marţi, 20 iulie, de Sfântul Ilie, conform datelor furnizate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date și citate de Agerpres. Este vorba despre 142.087 de persoane – 104.844 de sex masculin şi 37.243 de sex feminin.

Poate cel mai important personaj din panteonul nostru popular, este justițiarul Sântilie. Divinitate solară și meteorologică, Sântilie este patron al ploii și al fulgerului, al tunetului și al grindinei. În recuzita lui se regăsesc însemnele specifice zeilor solari (trăsura cu roţi de foc, caii înaripaţi, biciul din care scapără fulgere), iar în suita lui o pleiadă de personaje mitice, piroforice, împreună cu care stăpânește întreaga lună a lui Cuptor.

Despre „căruțașul Raiului” circulă un număr impresionant de povești și legende. Culese în urmă cu un veac de etnologi ca Elena-Niculiță Voronca, S.Fl.Marian, A.Gorovei sau Tudor Pamfile, îl situează pe miticul nostru Sântilie în panteonul universal, alături de ceilalți zei solari precum slavul Perun, scandinavul Thor, germanicul Donner, Jupiter sau Zeus, arată iuliagorneanu.ro.

Sfântul Ilie era fiul lui Sovac, din seminţia lui Aaron. S-a născut în Galaad, de cealaltă parte a Iordanului, care se învecinează cu Arabia şi cu cetatea Tesvi. De la numele acestei localităţi se trage şi numele său, Ilie Tesviteanul.

A trăit în timpul domniei lui Ahab, rege al Regatului Israel, ce avea reşedinţa în ţinutul Samariei, relatează agerpres.ro.

Regele Ahab s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria.

Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a fost trimisul său pentru a mustra pe rege şi pentru a întoarce de la închinarea la zei poporul care se afla în necurăţie şi aducea pe fiii săi jertfă diavolilor (zeului Moloh, zeul fericirii, îi erau aduse drept jertfe copii, sacrificaţi prin ardere).

Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara.

Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: „Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 – 23). Căci Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.

După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”.

„Până când veţi şchiopăta voi de amândouă gleznele voastre?”, întreba Sfântul Ilie mulţimile adunate pe Muntele Carmelului: „Dacă Dumnezeu, Care v-a scos pe voi din pământul Egiptului, este Dumnezeu, apoi pentru ce nu mergeţi în urma Lui? Iar dacă Baal este zeul vostru, apoi mergeţi după el”, le spune israeliţilor, mustraţi de conştiinţă pentru rătăcirea lor.

Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat.

Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit Tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti.

Sfântul Ilie a fost văzut de cei trei Sfinţi Apostoli, Petru, Ioan şi Iacob, pe Muntele Taborului, în vremea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, şi va fi văzut din nou de oameni înaintea celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos.

În vremurile din urmă, cel care mai înainte a scăpat de sabia Izabelei, Sfântul Proroc Ilie va pătimi de sabia lui Antihrist, împreună cu Enoh şi cu Ioan, murind pentru Hristos. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”).

Iată și o listă a prenumelor masculine derivate de la numele Sfântului Ilie, în prezentarea jurnaliștilor de la hotnews.ro:

 – Eliade – 247;
– Elias – 4.386;
– Elie – 36;
– Elis – 838;
– Ilia – 372;
– Ilie – 93.366;
– Iliev – 3;
– Ilieş – 86;
– Iliuş – 15;
– Iliuţă – 3.451;
– Lică – 2.044.

Și o listă a prenumelor feminine:

– Eliana – 1.173;
– Elis – 549;
– Ilia – 151;
– Iliana – 3.457;
– Ilinca – 23.627;
– Ilincuţa/Ilincuta – 88;
– Iliuţa – 391;
– Lia – 6.174;

– Lica – 1.633.
Sărbătoarea Sfântului Ilie este închinată şi cultului strămoşilor, însă – spre deosebire de ceilalți Moși de peste an – acum sunt pomeniți îndeosebi copii morţi.

Moşii de Sântilie, celebrați în paralel cu serbările solare, invocau spiritele morților care, potrivit credinței, se întorceau acasă. Astăzi, femeile împart copiilor mere scuturate dintr-un măr neatins, să se bucure şi cei în viaţă şi cei morţi. Cutuma cerea ca merele de vară să nu se culeagă până în ziua de Sântilie, pentru că mărul este un dar făcut de Dumnezeu Sfântului. „Dintâi şi-ntâi din măr Sfântu’ Ilie a gustat. Mărul e copacul lui Sfântu’Ilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: „Apoi dar, Ilie, până-n ziua ta să nu se mănânce merele, tocmai de ziua ta să guste întâi.”(Elena Niculiţă-Voronca – Datinile și credințele poporului român).

Considerat patron al merelor timpurii, Sântilie este singurul care poate da dezlegare la consumul acestor fructe. În unele sate, înainte de a fi oferite drept ofrandă, merele erau sfințite în biserică, pentru a se preschimba în mere de aur pe lumea cealaltă. „Mai de demult, duceam de Sf. Ilie, la biserică, merinde de sfânțit pântru ăi morți, da’ prima oară dădeam la popă mere … de vară …să le ogoim setea la morți…”


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol