4 iunie 2026, 2:55

ȘASE LUNI de război

Cine Dumnezeu își imagina că toate avertismentele de la Washington aveau să se dovedească realiste și că în 2022 mai putem avea război în Europa, și încă unul convențional? Cine credea, înainte de 24 februarie 2022, că va începe războiul în Ucraina și că acesta va dura?
În ziua în care se împlinesc ȘASE LUNI de la declanșarea Iadului în Ucraina am ales două postări din paginile de Facebook ale unor jurnaliști. Un externist cu experiență, care lucrează la un post de televiziune de știri (Digi24), Andrei Negusiu, și un jurnalist de teren, devenit corespondent de război în Ucraina rănită, care transmite pentru Radio România Actualități situația din teren: Ilie Pintea.
Sunt gândurile unor oameni care își dedică parte din viață muncii cu vești despre moarte, despre tragedii, despre traume, despre dezastre. Nimic în plus nu își are locul. Așa că le redăm mai jos integral.
”Șase luni de război.
Șase luni cu alarme aeriene, cu bombardamente, cu teamă pentru ce va aduce ziua de mâine.
Șase luni în care milioane de oameni au trăit în tabere de refugiați, în adăposturi de cine știe unde, fugind din calea rușilor.
Șase luni cu mii de înmormântări, cu mii de mame plângând, de-o parte și de alta a armatelor combatante.
Șase luni în care orașe întregi au fost puse la pământ cu sfidarea oricăror norme internaționale și a minimei omenii.
Șase luni de război în Ucraina – și cine știe câte mai urmează”, scrie Ilie Pintea, care își ilustrează postarea cu mai multe imagini din Ucraina aflată sub asediu.

”Cu șase luni în urmă, anunțam la Digi24 ceea ce mulți nu voiam cu niciun chip: război în Europa. Anunțul lui Putin, primele bombardamente. Așa ne-a prins răsăritul.

În acele ore, zile de început, se vorbea de blitzkrieg, ucrainenii n-au cum să reziste, cel mult trei zile, rușii vor captura armate întregi de ucraineni dezorientați înaintând pe trei fronturi concomitent… cele trei zile au devenit rapid trei săptămâni, trei luni și acum șase.

În timp ce uimirea noastră creștea cu fiecare zi în care ucrainenii nu doar că n-au fugit, n-au plecat capul, ci au început să-i toace pe ruși de o manieră care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Nici Zelenski n-a fugit, nici alții din jurul lui.

A devenit clar că acest război va fi altfel decât cele precedente. Mobili, dezinvolți, încrezători, curajoși, ucrainenii au reușit imposibilul. Au rezistat tăvălugului.

Da, au cam un sfert din țară sub ocupație, dar se luptă necontenit. Țara încă funcționează, deși e lovită crunt de ruși: 10 milioane de refugiați, jumătate din populație strămutată, exporturi și resurse esențiale blocate, pierderi de vieți omenești inimaginabile pentru orice om sănătos la cap, orori după orori. Ucraina rezistă. Nu singură, ci cu un sprijin american și european fără precedent, care n-ar fi existat fără curajul ucrainenilor.

Ce surpriză pentru Putin! Câte bumeranguri încasează de șase luni încoace! Extinderea NATO și hotărârea de a nu lăsa pe mâna lui Putin o țară uriașă, cu o poziție strategică și resurse extraordinare. Și despre Putin s-a tot spus că pică repede, mai puțin repede sau deloc.

Rămân la ce am spus din primele zile. Ordinul din 24 februarie este începutul sfârșitului. Când va pica exact? Nu poate spune nimeni, așa cum nici sfârșitul războiului nu poate fi spus la secundă, zi, lună.

De șase luni mă gândesc cât de repede se poate schimba totul uneori, cât de ușor este să distrugi vieți. Tot ce sper este ca peste șase luni să avem altceva de monitorizat. Dar, cine știe? Indiferent când se va termina această crimă contra umanității, trebuie să se termine cu victoria ucrainenilor, pentru binele nostru al tuturor, chiar și al rușilor. Putin e prezentul lor dar nu poate fi și viitorul”, scrie Andrei Negusiu. De pus pe gânduri!


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol