7 august 2020, 3:35

Savant de renume european, un Lorenzo Medici român: Dimitrie Cantemir, cel dintâi român care a devenit membru al unui for ştiinţific internaţional

Dimitrie Cantemir, erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo de Medici al nostru„, spunea George Călinescu despre personajul nostru.

Pentru Lucian Blaga, este „inorogul alb al gândirii româneşti, făptură stranie şi pură, de o genială claritate în previziuni„.

Premiere după premiere

Cu 306 ani în urmă (1714) era ales membru al Academiei Regale Prusace de la Berlin, la propunerea filosofului german Gottfried Wilhelm Leibniz, fiind desemnat șeful Secțiunii de orientalistică a acestui important forum știintific european.

În şedinţa Consiliului Academiei din Berlin din 1 august 1714, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei), se confirmă primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie, acordându-i-se Diploma de membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin.

A fost primul turcolog şi arabist din lume, precum şi traducător al Coranului. Savant de renume european, ctitor al literaturii şi limbii române literare, Dimitrie Cantemir a fost cel dintâi român care a devenit membru al unui for ştiinţific internaţional, amintește RADOR.

Opera, influențată de umanismul Renașterii și gândirea înaintată din Rusia

În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

Descriptio Moldaviae” (”Descrierea Moldovei”), scrisă în limba latină între anii 1714 și 1716, a fost realizată la cererea Academiei din Berlin.

Despre cea dintâi carte a lui Dimitrie Cantemir „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea“, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698, s-a spus că e mai mult decât un tratat de etică; e întâiul eseu scris în limba română.

Prima lucrare filosofică românească

În această operă, prima lucrare filosofică românească, întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Este „prima scriere românească în care probleme precum inexistenţa sufletului, a nemuririi sau a învierii să fi fost puse atât de explicit”, în opinia academicianului Virgil Cândea.

”Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în limba română între anii 1703 – 1705,  este ”prima operă literară românească în deplinul înţeles al cuvântului”, aprecia criticul Nicolae Manolescu, şi totodată ”întâia scriere care cuprinde memorii, cu descrierea amplă a întregii societăţi contemporane”, în opinia lui Sextil Puşcariu.

Datorită lucrării ”Kitab-i-musiki, Cartea științei muzicii”, scrisă în limba turcă, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor, potrivit leviathan.ro.

Despre Coran

Coranul, ”cartea sectei sau rătăcirii musulmane”, cum o numește Cantemir, are trei denumiri proprii: Curan, Furcan și Kelamullah. Scrierea corectă a cărții este Elcuran, și nu Alcoran, însemnând ”citire” pentru că numai această carte se cuvine să o citească adepții islamului, fiindcă ea este, după credința mahomedană ”doar copia unui arhetip păstrat în cer”, se arată în lucrarea ”Dimitrie Cantemir – savant de dimensiune europeană – 300 de ani de la plecarea din domnie”, Editura Mica Valahie.

”Cartea Coranului, susține Cantemir, nu este decât o tradiție omenească, iar nu cuvântul lui Dumnezeu, și acest adevăr trebuie susținut și dovedit nu cu argumente creștine și nici cu mărturii luate din istorii și tradiții potrivnice Coranului, ci aceasta poate și trebuie argumentată cu ”scrieri ale muhamedanilor sau asemănătoare lor”, potrivit sursei citate.

Domn al Moldovei între anii 1710-1711, Cantemir a avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică.

A contribuit la cultura europeană și universală

Mare cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic, scriitor român – figură luminoasă pentru contemporanii săi – domnul Dimitrie Cantemir rămâne în conştiinţa românilor de pretutindeni un mare cărturar a cărui operă contribuie cu demnitate la cultura europeană şi universală.

S-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din judeţul Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui.

Principala preocupare a tânărului a fost învăţătura, ceea ce avea să-l ajute să devină un spirit enciclopedic, reprezentant strălucit al umanismului românesc şi prefigurator al iluminismului.

La 15 ani a fost luat ostatic la Constantinopol, unde a stat 22 de ani, prefăcându-şi condiţia de ostatic în cea a cărturarului care avea să-şi desăvârşească cunoştinţele la Academia Patriarhiei Ecumenice şi care avea să-şi însuşească îndeaproape limba şi cultura Imperiului Otoman.

A fost domn al Moldovei

Din martie 1693 până în luna aprilie a aceluiaşi an, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar, întrucât Înalta Poartă nu l-a confirmat, s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile.

S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit mai mulţi copii, între care viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709-1744).

A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi, comentează Ziarul Lumina.

După numai un an de domnie, s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească.

Emigrant în Rusia

După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti – ţinutul Fălciu pe Prut -, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa.

A devenit consilier personal al ţarului Petru cel Mare, sub protecţia căruia va trăi perioada de maturitate a creaţiei sale, dar purtând în suflet „melanholia neasemuitului inorog“.

Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei, la 1 august 1711.

În 1723, Dimitrie Cantemir a murit pe moşia sa Dimitrievka, la Harkov, şi a fost înmormântat în Rusia, însă la 1935, osemintele sale pământeşti au fost aduse în ţară şi reînhumate în nişa din stânga din Biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi.

Aici, întors acasă din lungă şi grea pribegie, înfruntată pentru libertatea ţării sale, odihneşte Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei şi învăţat cercetător al trecutului românesc“, citim pe placa din marmură, fixată pe peretele nişei, cuvintele scrise la 17 iulie 1935, de Nicolae Iorga.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.