Acum 194 ani, pe 17 septembrie 1823, a murit Gheorghe Lazăr, unul dintre cei mai importanți pedagogi din istoria țărilor române. Moștenirea cea mai de preț lăsată de acesta este predarea în școli în limba română, iar în semn de respect mai multe unități de învățământ din țară îi poartă numele.

Începuturile – între teologie și filosofie

Lazăr s-a născut pe 5 iunie 1779, în localitatea Avrig, din apropiere de Sibiu, care atunci făcea parte din Marele Principat al Transilvaniei din Imperiul Austriac. El s-a născut într-o familie de țărani înstăriți și liberi, însă a fost luat de mic în casa baronului  Samuel von Brukenthal, iar acest lucru a însemnat avântul către cultură.  Familia lui Gheorghe Lazăr dorea ca el să devină preot în satul din care făcea parte, însă firea analitică l-a împins către alte domenii.

Tânărul Lazăr a învățat la Școala primară din Avrig, iar învățătorul, care era și preotul satului, l-a îndemnat să-și continue studiile la Gimnaziul Piariștilor din Cluj. Aici avea să învețe până în 1806 într-un spirit religios, dat fiind că Ordinul Piariștilor era un ordin călugăresc romano-catolic care se axa pe educarea tinerilor.  Cea de-a doua parte a gimnaziului, atenția viitorului pedagog s-a axat pe filosofie și drept și chiar a acordat lecții particulare fiului unei familii de intelectuali, informează Scientia.ro.

În urma unei burse primite se duce la studii în Viena, unde studiază teologia, însă drumul lui Lazăr s-a îndreptat către domeniile laice. Timp de 3 ani a lucrat ca topograf pentru Napoleon I, care ocupase Austria, iar munca de aici l-a ajutat foarte mult la întoarcerea în Țările Românești.

Reîntoarcerea la zona natală – urcușuri și coborâșuri

Întors la Sibiu, a lucrat ca dascăl aproape patru ani și a încercat să aducă îmbunătățiri în ceea ce privește lucrările sau cărțile în limba română, propunând chiar publicarea unei cărți de gramatică româno-germană și o carte de geografie a Ardealului, însă motivele insuccesului au fost lipsa banilor și neînțelegerile, relatează Adevărul.ro.

Promovarea limbii române în acea zona i-au adus sfârșitul carierei de profesor la școala din Sibiu, fiind chiar nevoie să fugă de acolo în Țara Românească, unde își putea îndeplini visul de a face o școală în limba română. Ajuns aici, Gheorghe Lazăr a devenit profesor al nepoților banului Grigore Ghica și a lucrat ca inginer topograf pe moșia banului Constantin Bălăceanu, iar în același timp a lucrat la proiectul cu școala în limba română, pe care l-a prezentat în fața Divanului. În martie 1818 proiectul se aprobă.

Lazăr și-a văzut visul cu ochii

Pe 24 martie 1818 au început cursurile la prima școală cu predare în limba română la Colegiul Sf. Sava din București. La momentul acela, limba în care se preda era slavona sau greaca, însă copiii meseriașilor şi ai târgoveților au urmat cursurile în limba română, spre deosebire de fii boierilor care au rămas la celelalte graiuri.

Dat fiind că era vorba despre o nouă școală, era nevoie și de manuale, iar Lazăr s-a mișcat foarte repede și a elaborat manualele de aritmetică, numit Aritmetica matematicească și altul de trigonometrie numit Trigonometria cea dreaptă. Acest lucru a însemnat introducerea unor noi termeni în limba română, termeni care se păstrează până astăzi: adunare, scădere, înmulţire, împărţire sau triunghi, sinus, cosinus.

De asemenea, o altă materie predată în română a fost filosofia, un lucru nemaiîntâlnit și chiar judecat, deoarece acest domeniu trebuia să fie dezbătut doar în limbi elevate, superioare.

Din păcate, cinci ani mai târziu, la vârsta de 44 ani, simțindu-se bolnav se retrage în localitatea natală, iar la câteva luni, pe 17 septembrie 1823 Gheorghe Lazăr își dă ultima suflare. Acesta a fost îngropat în curtea bisericii din Avrig, iar epitaful propriu îi stă gravat pe cruce: Cititorule, ce eşti am fost, ce sunt vei fi, găteşte-te dar. 

---