Regizorul de renume mondial Lev Dodin, director artistic al Teatrului Dramatic Maly – Teatrul Europei,  a trimis acum câteva zile o scrisoare adresată personal președintelui Putin.

Câteva zile mai târziu, mesajul este făcut public prin intermediul unei scrisori deschise, publicată în revista Teatre.

A spune „șocat” este o subestimare. Mi-a fost imposibil, copil al Marelui Război Patriotic, chiar și într-un coșmar să-mi imaginez rachete rusești îndreptate spre orașe, sate ucrainene, împingând locuitorii din Kiev în adăposturi anti-bombe, forțându-i să-și părăsească țara.

În copilărie ne jucam de apărarea Moscovei, Stalingradului, Leningradului, Kievului. Nici nu pot să-mi imaginez că azi Kievul se apără sau se predă militarilor ruși. Creierul meu refuză să vadă, să audă sau să-și imagineze asemenea imagini.

Ultimii doi ani ar fi trebuit să ne amintească nouă, tuturor celor care trăim în această lume,cât de fragilă și vulnerabilă este viala omului, cum se prăbușește lumea când îi pierdem pe cei dragi. N-am ținut minte. În aceaste zile se prăbușește lumea celor cărora le mor apropiații, se prăbușește lumea celor care îi omoară pe apropiații altor oameni.

Mila, compasiunea, empatia nu cedează voinței statelor și politicienilor. Nu li se poate dicta oamenilor când și de cine să se teamă, când și de cine să le fie milă. Niciun stat nu a fost capabil până acum să controleze sentimentele oamenilor. Misiunea artei, a culturii, a fost întotdeauna și este, mai ales după ororile din secolul XX, să-l învețe pe om să perceapă durerea altui om ca și cum a fi a lui însuși, să înțeleagă că nicio idee, oricât de măreață și minunată ar fi, nu merită o viață de om. Acum putem spune că din nou ar și cultura nu au reușit în misiunea lor.

Eu am 77 de ani, nu-mi e greu să-mi imaginez ce va urma peste tot: împărțirea în drepți și nedrepți, căutarea inamicilor  interni și externi, încercări de a remodela trecutul, împăcarea cu prezentul, rescrierea viitorului. Toate astea s-au întâmplat deja în secolul XX.

În aceste zile noi am ajuns în secolul XXI. Chiar în aceste zile a început secolul XXI. Noi toți împreună i-am permis acestui secol să înceapă. Să înceapă așa cum a început. Iar noul secol XXI s-a dovedit mai îngrozitor decât secolul XX. Ce ne rămâne de făcut? Să ne rugăm, să ne căim, să sperăm, să implorăm, să cerem, să protestăm, să ne spălăm păcatele? Probabil tot ce n-am făcut până acum: să ne iubim aproapele, să-i iertăm pe ceilalți așa cum ne iertăm pe noi înșine, să nu credem în Rău și să nu luăm Răul drept Bine.

Eu am 77 de ani, de-a lungul vieții am pierdut mulți oameni pe care i-am iubit. Azi, când pe deasupra capetelor noastre, îl locul porumbeilor păcii zboară rachetele urii și morții, pot să spun un singur lucru: opriți-vă! Organismul omenirii nu se face bine cu operații chirurgicale. La orice intervenție chirurgicală curge și sângele celui care operează, care  face septicemie incurabilă. Opriți intervenția chirurgicală. Pansați rănile. Să facem imposibilul: să facem secolul XXI așa cum l-am visat, nu așa cum l-am făcut acum. Eu fac singurul lucru pe care îl pot face: vă implor, opriți-vă! Opriți-vă.

Vă implor, Lev Dodin

FOTO: ©Serviciul de presă @МДТ – Театра Европы