Mitropolitul Chișinăului a trimis către Patriarhul Kirill, la începutul lunii septembrie, o scrisoare. Extrem de critică, aceasta îi reproșa superiorului de la Moscova situația în care se află mitropolia sa. De fapt, un lung șir de reproșuri la adresa felului în care Biserica Ortodoxă din Republica Moldova este tratată de „Biserica-Mamă”. Venită din partea unei instituții de orientare, clar, prorusă, scrisoarea a provocat stupefacție.

Interesant este faptul că acestă scrisoare nu a fost dată publicității în Republica Moldova. Scrisă în limba rusă, scrisoarea a fost trimisă către Moscova pe 5 septembrie.

Prima persoană care a invocat public existența acestei scrisori, la 2 octombrie 2023, este părintele Serghei Ciapnin de la Centrul de Studii Creștine Ortodoxe din cadrul Universtității Fordham (Orthodox Christian Studies Center, Fordham University), SUA, fost angajat al Patriarhiei Moscovei.

Ulterior, fostul deputat Vlad Cubreacov a publicat-o în traducere, pe blogul său. Pe de altă parte, secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaș, a confirmat pentru Deschide.md autenticitatea documentului, deci nu există vreo posibilitate ca aceasta să nu fie adevărată.

Precizări

În Republica Moldova funcționează acum două Biserici Ortodoxe. Una este Mitropolia Chișinăului. Biserica Ortodoxă din Moldova (BOM) este o biserică ortodoxă cu drept de autoadministrare, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Din anul 1989 întâistătător al acestei biserici este mitropolitul Vladimir Cantarean, care poartă titlul de Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove.

A doua este Mitropolia Basarabiei. Este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. Din 1992 la conducerea Mitropoliei Basarabiei se află Petru Păduraru.

Câteva idei ale scrisorii

În scrisoare, Mitropolitul Vladimir îl acuză pe Patriarhul Kirill că l-a abandonat şi că nu poate opri ascensiunea Mitropoliei Basarabiei, care este susţinută de Biserica Ortodoxă Română şi de autorităţile laice din România şi R. Moldova. Mai mult. înaltul prelat susţine că Republica Moldova se va uni în scurt timp cu România.

El reproşează Moscovei că nu a înţeles că moldovenii au rădăcini latine şi a vrut să-i asimileze „lumii ruse”, care „este străină aspiraţiilor şi valorilor naţionale” ale moldovenilor.

Mitropolia Moldovei reproşează patriarhului Kirill că nu a răspuns la solicitări de finanţare şi de compensare a facturilor la gaze, ceea ce a oferit statului român prilejul de a ajuta Mitropolia Basarabiei (care ţine de Biserica Ortodoxă Română) şi de a-şi atrage simpatia preoţilor:

“Să fie oare acesta un prim pas către revenirea fiului răsipitor acasă? Lucrurile vor deveni clare cât se poate de curând. Este bine ca această scrisoare să fie parcursă atent de toți preoții basarabeni și transnistreni din prizonieratul canonic rus, întrucât ea îi va ajuta să ia o decizie corectă privind evadarea din acest prizonierat și revenirea lor, împreună cu enoriașii, la jurisdicția canonică tradițională a Bisericii Ortodoxe Române. Porțile Patriarhiei Române au fost și sunt larg deschise pentru toate sufletele curate de români.”, se întreabă pe blog Vlad Cubreacov

Fragmente din scrisoare

(scrisoarea întreagă, în traducere poate fi găsită AICI)

Această adresare către Sanctitatea Voastră este rezultatul unor circumstanțe tot mai presante care împing Biserica Ortodoxă din Moldova, cu viteză accelerată, la periferia societății moldovenești.

Acest fenomen este urmarea directă a asocierii noastre ca structură bisericească cu promovarea intereselor proruse în Republica Moldova, determinată de apartenența la Patriarhia Moscovei, care la rândul său este percepută în societatea moldovenească ca un avanpost al Kremlinului și un susținător al intervenției ruse în Ucraina. Pentru Biserica Ortodoxă din Moldova această legătură este echivalentă cu dispariția noastră de pe scena religioasă și socială a țării, în virtutea respingerii ferme de către concetățenii noștri a amestecului agresiv al Rusiei în afacerile statului vecin și prieten Ucraina, dar și în propriile noastre afaceri.

Astfel de atitudini sunt confirmate și de ultimele sondaje locale de opinie, conform cărora încrederea cetățenilor în Biserică ca instituție a scăzut sub pragul psihologic de 70% de la declararea independenței Republicii Moldova, iar instituțiile laice s-au dovedit preferate de populație.

(,,,)

Suntem cu atât mai nedumeriți de faptul că Biserica Ortodoxă Rusă, ca Biserica-Mamă, ar fi trebuit să ne sprijine în această perioadă dificilă, care durează deja un an și jumătate; să ne aducem aminte doar de numeroasele noastre solicitări către Patriarhia Moscovei de a compensa facturile la gaze în timpul sezonului rece, care au crescut semnificativ, inclusiv din cauza războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Ce răspuns am primit la solicitările noastre? În cel mai bun caz, o ignorare aproape completă sau promisiuni care, cel mai probabil, au fost deja uitate. Corespondența și negocierile au fost ignorate, iar timpul trece foarte repede în defavoarea noastră. Problema ar fi putut fi rezolvată în mod operativ, așa cum fac vecinii noștri români. Rapiditatea era necesară pentru a-i împiedica pe preoți să fie în permanență tentați de Statul Român, care le oferă preoților un salariu lunar garantat de 800-900 de euro, asigurare medicală, pensii și scutirea parohiilor de contribuțiile trimestriale.

(…)

… menționăm și sprijinul tot mai deschis și consecvent acordat Mitropoliei Basarabiei (și a influenței sale în creștere) din partea guvernelor Republicii Moldova și României. Acest semnal transmis de autorități este probabil cel mai clar și creează impresia că Biserica Ortodoxă din Moldova devine tot mai nepopulară în sfera publică din cauza legăturii sale directe cu Federația Rusă. În ultimul timp, președinții consiliilor sătești din regiunea Transnistreană, veterani și participanți ai conflictul militar care a avut loc în primăvara-vara anului 1992, fac apel în mod verbal dar și în scris către slujitorii Bisericii noastre să nu pomenească la sfintele liturghii numele Sanctisimului Patriarh Kiril, întrucât acesta continuă să-i binecuvânteze pe soldații ruși în lupta lor împotriva fraților de aceeași credință din Ucraina și propun în mod ultimativ o trecere expresă a preoților noștri în Patriarhia Română. Inițiativa lor este susținută și în alte regiuni ale Moldovei.

… Mitropolia Basarabiei, sprijinită deschis de Patriarhia Română, de Republica Moldova și România, a demonstrat că este o forță care nu mai poate fi oprită și care, se pare că dorește și va obține restabilirea drepturilor sale istorice, iar Mitropolia Chișinăului și a Moldovei este doar un element secundar și inutil pe scena religioasă, socială și culturală a țării noastre.

Acest fapt nu ar trebui să surprindă pe nimeni, deoarece soarta Republicii Moldova este deja hotărâtă de marile puteri – într-un timp relativ scurt ea se va reuni inevitabil cu România și desigur tot ceea ce susține Biserica Ortodoxă din Moldova va deveni parte a Bisericii Ortodoxe Române. Așa cum am spus mai sus, Mitropolia Chișinăului și a Moldovei poate doar urmări aceste transformări, căci orice intenție de a opri acest proces va fi percepută nu doar de societatea civilă, ci și de clerul și credincioșii noștri, care tot mai des se îndreaptă către România și Occident, ca fiind un pas subversiv și nepopular, întrucât nimeni nu poate nega factorii istorici, iar întârzierea acestui proces prelungește agonia celor care doresc să-l oprească.

O altă tendință care preocupă poporul nostru și pe clerici, care într-un procent de 80% dețin cetățenie română – este dorința tot mai persistentă a Patriarhatului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita „Lume Rusă”, care este străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale. Din nefericire, această tendință reprezintă o continuare a politicii dure de denaționalizare promovată în perioada țaristă și ulterior în perioada sovietică, pe care Biserica Ortodoxă Rusă dorește să o „desăvârșească”.

(…)

În Rusia, atât autoritățile laice cât și cele bisericești ne-au tratat și ne tratează ca pe un popor periferic și fără coloană vertebrală, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le consideră necesare pentru bunăstarea și prosperitatea sa.

(…)

În această situație, vă întrebăm, Sanctitatea Voastră, cum putem evita prăpastia care s-a deschis în urma invaziei ruse în Ucraina, pe de o parte, și creșterea neîncrederii atât din partea preoțimii, cât și a poporului față poziția noastră, care se presupune a fi direct legată de interesele rusești, pe de altă parte? Cum putem menține relațiile strânse cu Biserica Ortodoxă Rusă, când legătura geografică este aproape distrusă, când nu mai putem achiziționa obiecte bisericești fabricate în Federația Rusă, deoarece aproape nu există căi comerciale între țările noastre? Ce să facem în condițiile consolidării tot mai evidente a Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova și ce să facem atunci când Biserica Ortodoxă Rusă, care se consideră Mamă a noastră, se comportă față de noi, în opinia noastră, ca să ne exprimăm delicat, nerespectuos?

Din păcate, timpul lucrează împotriva noastră într-un ritm accelerat, astfel încât mâine Biserica Ortodoxă din Moldova ar putea fi exclusă din viața publică, iar meritele sale în lucrarea de consolidare a Bisericii și societății moldovenești vor fi uitate rapid.

 

 

---