Olena Zelenska, soția președintelui Ucrainei, a publicat pe pagina ei de Facebook o scrisoare deschisp adresată “primelor doamne ale lumii”.

O scrisoare deschisă către primele doamne ale lumii

Nu voi uita niciodată acea zi de august, în acea zi pașnică de la Kiev, când am organizat pentru prima dată Summitul Primelor Doamne și Domnișoare. Nu voi uita întâlnirea noastră în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, un monument al arhitecturii ucrainene din secolul al XI-lea și un renumit punct turistic al capitalei.

Am fost temătoare în legătură cu această inițiativă, deoarece a fost prima încercare de a crea un club al primelor cupluri care gândesc la fel de bine și care doresc să se unească și să schimbe lumea în bine împreună. Dar totul a funcționat perfect – la finalul summitului a existat o declarație de creare a unei noi platforme de cooperare internațională între primele doamne și domni din lume.

Un alt rezultat al summitului a fost o declarație de colaborare: am convenit să avem grijă de femeile și copiii din zonele de conflict armat. Se pare că am presimțit ceea ce urma să se întâmple…

Exact șase luni și o zi mai târziu, războiul a ajuns în Ucraina. Nu ați mai recunoaște Kievul însorit și vesel pe care l-ați văzut atunci. Fragmente de obuze îi distrug clădirile. Iar zonele dens populate strigă cu geamurile sparte. În fiecare zi, salvatorii scot cadavrele civililor dintre dărâmăturile caselor bombardate și asupra cărora inamicul a tras.

Nu ai recunoaște Ucraina – gropi comune au luat locul unor orașe înfloritoare. Iar noi, supraviețuitorii, am îmbătrânit cu zeci de ani pentru că ne îngropăm copiii și ne plângem părinții în fiecare zi.

Dar prietenia noastră cu voi, stabilită la acel summit din august, s-a dovedit a fi mai puternică decât războiul. Când agresorul a atacat Ucraina, ați venit cu toții în ajutor. Ați acceptat cu toții greutățile noastre ca fiind ale voastre. Ați răspuns solicitării mele și ați spus adevărul despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în Ucraina, învingând falsurile Kremlinului. Vă donați banii proprii și organizați ajutorul umanitar, vă ocupați de adăposturile pentru ucrainenii forțați să plece temporar și oferiți ajutor medical copiilor ucraineni care au nevoie de tratament imediat.

A fost puțin spus când am afirmat că suntem forța la summitul nostru. Noi (și voi!) suntem Forța remarcabilă pentru bine!

Prin această scrisoare, vă mulțumesc tuturor și visez la oportunitatea de a vă îmbrățișa pe fiecare dintre voi în persoană.

Poate că suntem despărțiți de kilometri de fronturi de război, dar mă simt mai aproape de voi ca niciodată. O fac pentru că vă aud întrebările în fiecare zi: „Ce mai putem face pentru Ucraina?” La urma urmei, știți că, în timp ce Ucraina se apără acum, ea protejează, de asemenea, pacea întregii lumi, ținând războiul departe de voi, la ușa Europei.

Ce puteți face?

Vă răspund în numele Ucrainei.

Peste trei milioane de ucraineni forțați să fugă au ajuns deja în țările dumneavoastră. Acestea sunt femei și copii ai căror soți și părinți au luat decizia conștientă de a rămâne în Ucraina pentru a lupta. Și-au pierdut casele, au văzut adăposturi antiaeriene și moarte, abia reușesc să doarmă noaptea, îngrijorându-se pentru cei dragi și pentru viitorul lor în ansamblu. Vă rugăm să le țineți de cald. Și nu mă refer doar la acoperișul de deasupra capului și la mâncare – este vorba de adaptare – ajutați-i să își găsească un loc de muncă și să le ofere educație copiilor lor. Ajutați-i să aibă acces la servicii medicale și, dacă este necesar, să urmeze cursuri de limbă în țările voastre. Lăsați-i să devină cetățenii dumneavoastră temporar. Temporar, pentru că se vor întoarce cu siguranță. Se vor întoarce în Ucraina cu căldura voastră în inimile lor.

Vă răspund în numele Ucrainei.

Mii de cetățeni au fost luați prizonieri în orașele lor natale. Nu avem niciun contact cu ei, iar ei nu au acces la alimente sau medicamente. Inamicul rus nu îi lasă să se evacueze, trăgând în spatele celor care au îndrăznit să plece. Ați văzut, probabil, imaginile oribile ale unei astfel de evacuări din Irpen – toate mass-media din lume le-au prezentat. Oamenii au mers pe jos mulți kilometri, cu copii, rude în vârstă, animale de companie în brațe – și la fiecare câțiva metri, cădeau la pământ, încercând să scape de focurile de mortier. Ați văzut, probabil, fotografia unei familii care nu a putut ajunge la autobuzele de salvare și a fost împușcată cu brutalitate la doar câțiva metri de acestea. Mama, doi copii și chiar și câinii… Tatăl, devastat, nu a găsit pe nimeni în viață.

Vă răspund în numele Ucrainei.

Avem nevoie de adevărate coridoare umanitare sigure! Coridoare pe care să nu se tragă. Coridoare unde bătrânii nu mor de infarct. În cazul în care familii întregi nu sunt distruse, avem nevoie de eliberarea în siguranță a cetățenilor noștri din captivitate! Iar acest lucru necesită forța noastră comună, dragi colegi. Avem nevoie de declarația noastră comună către Crucea Roșie, UNICEF, OSCE, cu o cerere aparentă – de a oferi Ucrainei astfel de coridoare! Să lăsăm aceste organizații respectate să-și facă în sfârșit datoria și responsabilitatea directă – salvarea oamenilor!

Vă răspund în numele Ucrainei.

De la începutul războiului, s-au născut 4.300 de copii. Aceștia s-au născut în subsoluri, în metrouri care servesc drept adăposturi antiaeriene și, uneori, în maternități bombardate – așa cum s-a întâmplat zilele trecute în Mariupol. Acești copii nu au văzut niciodată un cer liniștit. Imaginați-vă doar asta! În următoarele luni, 80.000 de femei ucrainene vor deveni mame. Aceste mame și acești copii au dreptul de a nu fi speriați de explozii și de a nu plânge de foame și de frică. Ei au dreptul la pace. O pace care depinde de voi și de mine acum.

De aceea am creat mai întâi Summit-ul nostru, nu-i așa? Și când vom câștiga, ne vom întâlni din nou în pașnicul și însoritul Kiev. Să fim de acord cu asta, fără îndoieli și fără ezitări. Kievul ne așteaptă!

---