CITIRE

Se poate vinde poezie în România? Povestea unui pr...

Se poate vinde poezie în România? Povestea unui profesor de limba română care își urmează pasiunea

Ioan Ivașcu este profesor de limba și literatura română. Născut în Maramureș, și-a făcut debutul editorial în anul 2000 cu volumul Pași în iarba ninsă. În 2003, a absolvit Facultatea de Litere din cadrul UBB Cluj. Anul acesta, și-a lansat cartea de poezii Răgaz în casa de nebuni, apărută la Editura Inspirescu, sub îngrijirea domnului George Terziu.

Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Ioan a vorbit despre poezie și despre planurile pe care le are pentru a-și promova ultimul volum publicat.

editiadedimineata.ro: Care este legătura pe care o ai cu poezia? Cum v-ați cunoscut? Cum ți-ai dat seama că o placi?

Ioan Ivașcu: Legătura mea cu poezia datează din anul 1994, de la vârsta de 14 ani, când, elev fiind, am publicat primele versuri într-o broșură dedicată aniversării a 300 de ani de învățământ  românesc în localitatea în care m-am născut, comuna Moisei, din județul Maramureș. O strofă din acea poezie suna astfel:  „Trei veacuri se-mplinesc de când/ Toți dascălii s-au adunat la cină/ Și, românește discutând, / Au făurit o școală, să rămână.”

Din acel moment, am realizat că poezia este modul prin care îmi exprim cel mai clar sentimentele.

În timpul liceului și al studenției, la Cluj, am frecventat Cenaclul Literar Octavian Goga, al cadrelor didactice clujene, de care mă leagă câteva apariții în volume colective, și am fost membru fondator al Cenaclului Vox Napocensis al Casei de Cultură a Studenților Cluj-Napoca, al cărui președinte era și este poetul Victor Constantin Măruțoiu. De asemenea, în 1997, am participat la Tabăra Națională Tinere condeie, organizată la Tismana de regretatul profesor Tudor Opriș.

În anul 2006, am obținut Premiul I la Concursul de poezie organizat de Radio3net „Florian Pittis”, iar în 2008, Premiul „Agatha Bacovia”, la prima ediție a Concursului National de poezie „Romeo si Julieta la Mizil”.

Am publicat un volum de poezii în anul 2011, Stihuri incerte, la Editura Dacia XXI , din Cluj-Napoca, în colecția Scriitori la ei acasă (nr. 109).

editiadedimineata.ro: Ți-ai publicat poeziile pe Facebook. Nu ți-a fost teamă că o să fie furate?

Ioan Ivașcu: Înainte de a publica pe Facebook, am avut o activitate intensă pe site-ul poezie.ro, unde am scris începând cu anul 2001. Era o perioadă romantică a poeziei online, în care cutreieram internet cafe-urile ca să pot posta pe site. Un bilanț al prezenței mele pe poezie.ro indică vreo 300 de poezii și eseuri publicate. Nu mi-a fost teamă niciodată că mi-ar putea fi furate poeziile. Am văzut și văd internetul ca pe un mijloc extraordinar de popularizare a poeziei, a literaturii în general.

editiadedimineata.ro: Se poate vinde poezie în România?

Ioan Ivașcu: Se poate vinde poezie în măsura în care se poate vinde carte. După cum știți, mesajul profund nu este comercial. Interesul cumpărătorilor este destul de redus, dar avem varianta online, prin care mesajul artistului ajunge mult mai ușor la public. Există metode diverse prin care ne putem adapta oferta la cerințele prezentului.

editiadedimineata.ro: Cunoști publicul din România? Cum îl poți convinge să te urmărească?

Ioan Ivașcu: În primul rând, publicul la care mă pot referi în cunoștință de cauză este cel de pe Facebook. Un public variat, de la scriitori experimentați la cititori mai mult sau mai puțin profesioniști. Cred că este un miracol ca o poezie să obțină sute de like-uri și comentarii. Înseamnă că nu suntem înstrăinați de tot și că mai avem o șansă. În al doilea rând, am avut de-a face și cu publicul real, în săli de spectacole și reacția la poeziile citite a fost neașteptat de entuziastă. Cred că oamenii au nevoie în continuare de bine, de frumos, de adevăr, deci de poezie, iar poezia trebuie să coboare din turnul de fildeș și să se adreseze unui public divers.

editiadedimineata.ro: Ce planuri ai pentru Răgaz în casa de nebuni?

Răgaz în casa de nebuni. Ioan Ivașcu

Răgaz în casa de nebuni. Ioan Ivașcu

Ioan Ivașcu: Volumul Răgaz în casa de nebuni conține, în principal, poezii scrise pe parcursul câtorva luni, în anul 2016, o perioadă în care am trăit o efervescență creatoare fără egal. Majoritatea au fost publicate pe Facebook în timp real. Puteți găsi în cartea apărută luna aceasta la Editura Inspirescu, sub atenta îngrijire a domnului George Terziu, arte poetice, prin care încerc să dau răspunsuri la întrebarea „Ce este poezia?”,  meditații asupra condiției umane, asupra eternei lupte dintre suflet și trup, și întoarceri spre originile mele maramureșene despre care spuneam la prima întrebare. Și scriu poezie pentru că „mai am o tăcere de spus/ mai am un răsărit,/ mai am un apus./mai am un cuvânt de trăit,/ mai am o cruce de dus,/ sunt bobul de grâu/încolțit.” Toate poemele menționate construiesc starea de „răgaz” în „casa de nebuni” care devine, pe nesimțite, lumea. Îmi propun câteva lansări între prieteni și sper ca fiecare cititor să se regăsească în ceea ce am scris.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.