Regina Elisabeta a II-a și Marilyn Monroe: două personalități puternice, adulate și uneori controversate, însă aflate mereu în atenția publicului. Ideea că drumurile lor s-ar putea intersecta ar fi părut oricui iluzorie, însă Marilyn și-a dorit-o cu ardoare și, atunci când Marilyn își dorea ceva, Marilyn obținea.

Prilejul i s-a ivit în vara anului 1956, când actrița și soțul ei, dramaturgul Arthur Miller, au petrecut patru luni în Londra pentru turnarea peliculei Prințul și dansatoarea, alături de o altă mare vedetă a filmului și teatrului, Laurence Olivier.

Marilyn lucra în timpul zilei la Pinewood Studios, în Iver Heath, în timp ce Arthur scria. Apoi, seara, cuplul se putea relaxa împreună în căsuța lor privată de la țară din Anglia.

Dar cabana era un conac, în Englefield Green, iar Marilyn, obișnuită să locuiască în camere de hotel și apartamente minuscule, se simțea supravegheată. Era, de mai mulți servitori ai proprietarului Lord Drogheda, care vindeau povești pentru ziare.

Iar când au început filmările, nu totul a decurs așa cum se spera. Cu timpul, Marilyn a ajuns să-l urască pe Olivier; sentimentul era reciproc.

Marilyn s-a trezit o curiozitate pentru presa britanică, adesea ostilă. S-a consolat cu plimbările cu bicicleta în parcul Windsor Great Park, cu micile acte de bunătate din partea membrilor publicului și cu o fascinație crescândă față de regina Elisabeta, pe care dorea să o întâlnească – și pe care, în cele din urmă, a reușit să o întâlnească.

Între solicitările platoului de filmare, curiozitatea uneori agresivă a presei și disputele acide cu Laurence Olivier, care inițial s-a opus oricărei întâlniri între actriță și suverană, Marilyn a știut să-și urmărească visul cu stăruință. „Regina are o inimă caldă”, a declarat ea după cele câteva minute în care a vorbit cu Elisabeta a II a.

Ce și-au spus? Aflați citind cartea.

Volumul de mai sus a apărut recent la Editura Rao.

---