Pe 30 noiembrie românii îl cinstesc pe Sfântul Apostol Andrei, care este considerat ocrotitorul neamului. De asemenea, acesta este asociat şi unei divinităţi dacice, care ar fi purtat numele de Sântandrei.

Născut în Betsaida Galileia, în nordul Țării Sfinte, acesta era de meserie pescar. Evanghelia după Ioan menționează că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Isus. Potrivit aceleiași evanghelii, Andrei l-ar fi dus și pe fratele său Simon Petru la Isus. De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”.

După învierea lui Isus și Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii, Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. Totodată, datorită meseriei sale, Sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor.

În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri.

Conform Tradiției Bisericii sorții au căzut pentru Sfântul Apostol Andrei sa meargă în părțile Mării Negre și cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. În lucrarea „Despre apostoli” a lui Hipolit Romanul se arată că Sf. Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată. De asemenea, Sf. Ap. Pavel, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus mai pe urmă „Crucea Sfântului Andrei”. La noi în țară, acesta se bucură de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creștinătorul poporului român. Numeroase biserici și mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an.

ȘTIAȚI CĂ?

1. Vechimea numelui Andrei, la români, se fixează prin analiza formelor din primele secole, dovada o constituie prezența acestor forme păstrate prin filieră latină: Andrea, Îndrea și Undrea, precum și multe nume de familie: Andreiaș, Andriaș, Andrieș, Andric, Andriță, Andricu, Andreuță, Andru, Andraș, Andru, Andreș, Andrici, Druță

2. Crucea de la trecerea căii ferate poartă numele de “Crucea Sf. Andrei”

3. Sf.Andrei vine în Sciția Mică ( Scytihia Minor), teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, predicând populației geto-dace

4. Pentru Biserica Ortodoxă Română Sf. Andrei este numit cel dintâi chemat la apostolie, întâiul propovăduitor al Envangheliei pe pământ străromân

5. Andrei, Andreia, prenume intrat de timpuriu în onomastica creștină. Numele de personană a existat și în greaca veche, Andreas, explicat prin forma de nominativ–genitiv, a substantivului ( andras) care înseamnă “bărbat”. Prezența numelui în Noul Testament, în Evanghelia după Matei, precum și popularitatea Sfinților ce au purtat acest nume, au făcut posibilă frecvența mare a acestui prenume în spațiul creștin, cu precădere în cel ortodox, potrivit a1.ro.

---