A pornit numărătoarea inversă până la începerea noului an școlar. Elevii se gândesc cu nostalgie la întâmplările frumoase din vacanța de vară, dar și cu emoții la ziua de luni, 11 septembrie când se vor întâlni cu profesorii și colegii de clasă. Mai mulți copii au povestit la Radio Constanța ce activități au avut în cele 3 luni de vară și cum și-ar dori să fie începutul de an școlar.
Psihologul constănțean Gabriela Vasiloaia le recomandă părinților și profesorilor să facă pregătirile pentru începutul noului an școlar cu mult calm, pentru că agitația noastră va fi preluată, inevitabil și de cei mici.
Cum ar trebui să fie începutul anului școlar?
Bineînțeles, cu cât mai puțin stress. Ar trebui să luăm lucrurile într-un mod puțin mai normal, mai primitor, să ne bucurăm, să zic așa, de începerea școlii, că până la urmă e un nou început. Copiii se bucură că își cumpără rechizite noi sau ghiozdane noi, că-și revăd colegii, pentru ei, e o ocazie de a socializa, pe lângă faptul că învață. Și atunci să încercăm să ieșim puțin din febra asta a cumpărăturilor pentru școală și a statului în trafic.
Cred că de multe ori copiii preiau stresul părinților și atunci uită să se bucure de începutul anului școlar, pentru că pe umerii lor deja e foarte multă presiune. Cum ar trebui să le prezentăm prima zi de școală? Ar trebui să vorbim despre performanțe, ar trebui să le spunem de pe acum să aibă grijă cum învață sau pur și simplu să le dăm aripi?
Nu se numește degeaba festivitate de deschidere. E o bucurie, e ceva frumos. Îmi aduc aminte și de la mine din copilărie că ne îmbrăcam frumos, era un eveniment de familie, ceva plăcut, o bucurie. Pentru mine era o bucurie să încep școala. Și cred că asta ar trebui să fie, o festivitate de care să ne bucurăm și în care să găsim, nu știu, oportunități noi de a descoperi şcoala.
Poate fi pentru copil o traumă această despărțire de vacanță și de trecere la rigoarea școlii?
Noi, adulții, cred că le inducem așa un stres în plus legat de școală, pentru că ei nu văd așa lucrurile. Da, normal că și-ar dori să stea numai în vacanță și eventual la televizor sau nu știu, la mall, dar trebuie să le amintim de fapt care este scopul școlii. Cred că asta este cel mai important. Noi uităm să le explicăm copiilor de ce e importantă școala în viața noastră. Ok, nu trebuie să fim toți de performanță, pentru că nu se poate. Dar dacă noi le arătăm cu ce ne ajută școala în viața de zi cu zi, eu cred că ei o să fie puțin mai deschiși.
Cum ar trebui să fie profesorul la catedră, așa încât elevul să meargă cu drag la școală?
Bineînțeles, copiii își doresc un profesor implicat, să știți, deși multă lume zice că nu, copiii nu vor să învețe. Nu e adevărat. Ei își doresc. Marea majoritate își dorește să fie un profesor implicat, care vine și le predă într-un mod mai relaxat, cu zâmbetul pe buze. Nu la modul acela – scrieți, deschideți cartea și scrieți. Nu, ei își doresc să fie luați în seamă, să fie întrebați, să li se explice în plus, să să fie ascultați, să fie întrebați, de exemplu: uite, urmează un test, aţi vrea test grilă? Eu nu cred că e ceva ce profesorul nu poate să facă. Trebuie un pic mai multă deschidere către elevi și nu către elevul cuminte, ci la modul colaborare și cooperare. Dacă noi câștigăm asta la copii, eu zic că și atunci și profesorului îi va fi mult mai ușor să interacționeze cu copiii.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol