A fost Ziua Copilului, zi liberă în România, și orașele au fost pline de evenimente care mai de care mai vesele. În rural ziua copilului nu e la fel de festivă, iar liberul dat de Guvern nu prea împiedică părintele să-și facă treburile în gospodărie.

Sunt zone în care sărăcia afectează grav viața copiilor, așa cum relevă raportul Word Vision România – Bunăstarea copilului 2018, în care se menționează ca 3% din copiii din rural se duc la culcare întodeauna flămânzi.

Raportul susține că, una din două familii din mediul rural se autoplasează într-o zonă de vulnerabilitate (veniturile fie nu le ajung deloc, fie abia le ajung de la o lună la alta). Totodată, una din trei familii beneficiază de o formă de sprijin social, iar una din zece familii declară că are o singură sursă de venit (în majoritatea cazurilor – alocaţiile copiilor).

În ceea ce priveşte educaţia, 1,5% dintre familii au cel puţin un copil care a abandonat şcoala în anul şcolar 2016-2017. Totodată, raportul arată că una din cinci familii nu poate ajunge la medicul de familie, că unul din şase copii nu a fost vizitat în primii doi ani de viaţă de medicul de familie şi că una din cinci gravide nu a realizat nici un examen ginecologic pe perioda sarcinii.

De asemenea, unul din cinci copii locuieşte în gospodării fără dotări sanitare, doi din trei copii cu vârsta între 7 şi 12 ani nu fac duş sau baie zilnic, iar 3% dintre copii nu se spală niciodată pe dinţi.

Oricât pretind autoritățile că se investește în asistența socială sau în programe precum ”Cornul și laptele”,  față în față cu aceste realități, specialiștii în asistență socială din România se întâlnesc tot mai des cu o provocare majoră: foarte multe cazuri necesită o abordare din mai multe perspective – și medicală și educațională și socială. Aici pare a fi cheia, soluția adevărată.

Cu puțină imaginație, și noi cei care nu suntem specializați în acest domeniu, dar care am beneficiat de grija unor părinți, putem întelege conceptul de servicii integrate, pentru că se vorbește despre faptul că un copil are nevoie și de adapost, hrană și haine, cât și de educație, asistență medicală, adică de…servicii integrate.

Confederația Caritas este una dintre grupările de ONG-uri preocupată de subiect, așa cum mărturisește Doina Crângașu, directorul ei, mai ales când se referă la asistența copilului din mediul vulnerabil. ”Copilul este o entitate, unică și trebuie trata ca atare, cu toate nevoile sale. Lucrul pe linii paralele nu este sănătos și de ani de zile noi ONG-urile ne străduim să convingem Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Educației și Ministerul Sănătății să lucreze împreună în ceea ce privește un anumit serviciu – și anume Centrul de zi”.

Doina Crângașu explică cu mare pasiune că un copil vine la un centru de zi cu nevoia de masă, de a se spăla, de a face lecțiile, de a fi valorizat ca om – și îmi dau seama că privește problema asistenței sociale a copilului, ca o mamă iubitoare și un profesionist foarte interesat. Tot dna Crângașu introduce în discuție o nevoie interesantă a copilului –  de avea educație juridică – să-și știe drepturile și chiar educație financiară.

Despre ultimul tip de educație – cea financiară, psihologul Ana Maria Ciobanu este de părere că trebuie făcută de la o vârstă fragedă, lipsa acestor noțiuni generând schimbări comportamentale nedorite la copil, viitorul adult. Pentru că vorbim de nevoile copilului și asistența lui corectă, mă întreb până la urmă ce impact ar putea avea faptul că un copil nu știe să-și planifice cheltuielile? Până la urmă e un copil…

Psihologul îmi oferă exemplul elocvent al copiilor crescuți în centre de plasament, care nu știu să economisească banii de buzunar puțini pe care îi au, și imediat ce ”scapă la bani” cheltuie tot, pe ceea ce a fost nevoie neîmplinită, fără să țină cont dacă acea cheltuială e potrivită sau nu.” La cealaltă extremă sunt ”copiii de bani gata” care pot cheltui oricât, oricând și care pierd percepția corectă a valorii achizițiilor făcute și nici nu știu să economisească și să planifice banii”- întărește psihologul.

”Copilul trebuie să descopere viața în complexitatea sa” – este și opinia dnei Doina Crângașu, de la Confederația Caritas. Ea atenționează că abordarea copilului este o problema de siguranță națională, care ”ar trebui să ne facă să conștientizăm că aceasta nu va râmâne fără urmări”.

ONG-urile trag de mult timp aceste semnale de alarmă. Vor ca autoritățile, ministerele să învețe să lucreze împreună. ”Este din ce în ce mai dificil să te faci auzit, în contextul acesta în care e foarte greu să asiguri servicii sociale. Noi am ajuns la câteva concluzii importante: nevoia de recomandări în vederea accesului copiilor la servicii sociale si de educație, a abordarii integrate, coagularea resurselor intr-o singură direcție. Toate aceste pot duce la o nouă viziune asupra asistenței copilului”.

---