Jocurile Olimpice reprezintă cel mai mare eveniment sportiv al lumii și reunește mii de sportivi din aproape toate țările de pe glob.

Istoria și originea Jocurilor Olimpice sunt puse între mit și realitate. Potrivit uneia dintre legende, după ce Hercule a finalizat cele 12 munci, el a construit Stadionul Olimpic pentru a-l onora pe tatăl său Zeus, regele Zeilor. Ulterior, el a mers în linie dreaptă  200 de paşi, denumind această distanţă stadion, care mai târziu avea să devină unitate de referinţă în măsurarea distanţei.  Astfel, o dată la patru ani, în timpul sărbătorilor lui Zeus, aveau loc Jocurile Olimpice. Ele adunau la start doar bărbaţii – cetăţeni liberi ai Greciei Antice, sclavii şi femeile fiind excluşi de la competiţie.

Cu toate că nu există un consens cu privire la ultima dată când au avut loc Jocurile Olimpice Antice, data vehiculată cel mai adesea este anul 392 d.Hr., atunci când împăratul roman Teodosius I a decretat faptul că toate cultele şi practicile păgâne trebuie eliminate. O dată cu acest eveniment, Jocurile Olimpice aveau să intre într-un con de umbră puternic, ele fiind aduse din nou în prim-plan, abia 1500 ani mai târziu, în secolul XIX, de către francezul Pierre de Coubertin, al doilea președinte al Comitetului Internațional Olimpic.

Pierre de Coubertin este cel care a creat steagul olimpic, folosit pentru prima oară în timpul Jocurilor Olimpice de la Anvers, din 12 septembrie 1920.

A VII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Anvers, Belgia în perioada 20 aprilie – 12 septembrie 1920. Ediția a VI-a a Jocurilor Olimpice, care trebuia să aibă loc la Berlin a fost anulată din cauza Primului Război Mondial. Ceremonia a fost deschisă de regele Albert I al Belgiei. Pentru cea de-a VII-a ediție, inițial a fost ales orașul Budapesta, în defavoarea orașelor Amsterdam și Lyon, dar ca urmare a alierii cu Germania, jocurile olimpice au fost transferate în orașul Anvers în aprilie 1919 de CIO, care a dorit să aducă un omagiu poporului belgian, greu încercat în timpul primei confruntări mondiale.

Există mai multe teorii cu privire la semnificația celor cinci cercuri. O ipoteză este că că cele cinci cercuri de pe steag reprezintă caracterul internațional al concursului olimpic, edițiile Jocurilor Olimpice fiind momente istorice când țări de pe toate continentele lumii se unesc sub semnul păcii, prieteniei și sportivității. Cele 5 cercuri reprezintă 5 continente, prezente la JO: albastrul reprezintă Australia și Oceania, negrul reprezintă Africa, galbenul Asia, roșul Americile, iar verdele Europa.

O altă ipoteză este că Pierre de Coubertin ar fi fost inspirat în alegerea acestei embleme de către psihiatrul Carl Jung. Acesta consideră cercul sau inelul ca fiind o expresie a continuităţii fiinţei umane.

Alte voci afirmă că francezul Coubertin a ales cercurile fiind inspirat de coronițele de dafin, măslin sau stejar pe care le primeau sportivii câștigători în perioada antică.

O altă ipoteză vehiculată este aceea că alegerea celor șase culori (inclusiv fundalul alb) s-a făcut ținându-se cont de culorile steagurilor tuturor națiunilor, întrucât cel puțin o culoare dintre cele șase se regăsește pe steagul fiecărei țări.

Cu toate acestea, Coubertin nu a specificat niciodată în mod oficial ce reprezintă cele șase culori alese.

De asemenea, a fost prima ediție în care a fost rostit jurământul olimpic.

 

 

---