Ai auzit de „hoarders”, acele persoane care strâng lucruri de peste tot și umplu casa cu ele, nu-i așa? Sau poate că, citind întrebarea, ți-ai dat seama că și tu ai tendința de a acumula obiecte, pe motivul că toate sunt importante sau că vor fi utile la un moment dat. Este o tendință care a făcut-o pe Marie Kondo milionară prin faptul că oferă sfaturi despre cum să te descotorosești de obiectele din casă în funcție de „bucuria” pe care ți-o inspiră fiecare dintre ele atunci când îl atingi.

Ei bine, această tendință se manifestă și în spațiul digital, fie el online sau offline. Nick Neave de la Universitatea Northumbria, a demonstrat că această tendință este o tulburare mintală. În 2019, Neave și colegii săi au publicat un studiu care analizează comportamentele de „acumulare digitală” ale mai multor sute de oameni.

Acumularea compulsivă de artefacte numerice

O constatare interesantă rezultată în urma sondajului a fost impactul „tezaurizării digitale” la locul de muncă. Cele mai recente cercetări ale lui Neave, publicate în 2020, au valorificat proeminența acestor comportamente la locurile de muncă de acasă. Douăzeci de subiecți, care au obținut un scor ridicat la chestionarul digital despre acumulare, au fost intervievați în profunzime.

Scopul studiului a fost de a oferi nuanțe ale modului în care acumularea digitală poate fi conceptualizată. Cercetătorii au clasificat patru tipuri distincte de hoarder-i digitali:

1. Strângătorul anxios. Este cel care are mereu sentimentul că anumite date trebuie păstrate „pentru orice eventualitate”. Teama de a pierde ceva care ar putea fi important sau necesar la un moment dat în viitor se amplifică la locul de muncă. Acaparatorul anxios păstrează aproape fiecare e-mail sau document pe care îl primește, indiferent de potențialul său de a fi de folos în viitor. Această acumulare îi oferă persoanei un sentiment de confort și securitate.
2. Strângătorul supus. Această dimensiune comportamentală este cea mai potrivită locurilor de muncă și este indusă de către structurile organizaționale. În acest caz, oamenii sunt mai puțin atașați emoțional de conținutul digital strâns și sunt mai susceptibili de a șterge datele atunci când acestea sunt considerate inutile.
3. Strângătorul demotivat. Această persoană se caracterizează prin lene sau lipsă generală de organizare și poate ajunge, în cele din urmă, la o dezordine digitală.
4. Strângătorul colecționar. O distincție generală între colectarea sănătoasă și acumularea nesănătoasă s-a făcut prin prisma spațiului fizic ocupat de obiectele acumulate. Colecționarii au adesea colecții bine organizate, cărora le dedică propriul spațiu în casă. Linia dintre colectare și acumulare devine extrem de neclară în ceea ce privește conținutul digital. Multe dintre dimensiunile negative ale acumulării dispar atunci când este vorba despre conținutul digital.

Unde-i răul?

Tezaurizarea digitală este un fenomen nou. Strângerea fizică este un comportament bine studiat, care se manifestă în anxietate, nesiguranță și o serie de alte emoții negative. Neave sugerează că este prea devreme să știm dacă părțile pe care le asociem cu tezaurizarea fizică sunt transferabile la strângerea digitală.

În viitor, el crede că va fi important ca locurile de muncă să genereze comportamente digitale de abandon al acestor obiceiuri, ajutând la menținerea sănătății mintale a angajaților și a securității datelor organizației.

Oricum, țineți minte ce spune Marie Kondo: dacă un obiect nu provoacă „bucurie digitală”, atunci ar trebui să meargă în coșul de gunoi virtual…

Foto: Dimitri Houtteman (Unsplash)

---