28 martie 2024, 16:34

STUDIU. Îi vorbești ca unui bebeluș? Pisica ta recunoaște modul special în care i te adresezi

Deși par insensibile și mai tot timpul sunt comparate cu câinii, care sunt devotați stăpânilor lor, pisicile sunt sensibile la vocea umană și înțeleg că ele sunt cele cu care vorbim, scrie Le Figaro.

Fără îndoială că majoritatea deținătorilor de pisici simt că animalele lor rețin aceste indicii verbale și pot să distingă vocile stăpânilor de ale necunoscuților. Acum, oamenii de știință au prezentat dovezi reale care sugerează că „pisicile pot să distingă vorbele adresate lor de cele adresate oamenilor”, o descoperire care confirmă că relația dintre om și pisică este „una apropiată și valoroasă”, potrivit unui studiu publicat în Animal Cognition. 

Pisica ta nu pare atentă … dar te ascultă. Ba chiar acordă atenție la ceea ce îi spui. Dar dacă altcineva i s-ar adresa exact în aceiași termeni, nu l-ar asculta. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Charlotte de Mouzon, etolog la Laboratorul Ethology Cognition and Development (Universitatea din Nanterre) și publicat într-un jurnal al grupului Nature, Animal Cognition .

Un studiu efectuat anterior ne-a permis să arătăm că proprietarii de pisici și-au schimbat felul în care vorbeau atunci când s-au adresat animalului lor”, explică omul de știință. De foarte multe ori, mai mult decât cuvintele, ceea ce caracterizează limbajul destinat pisicilor este o schimbare de intonație cu un ton mai înalt și o melodie anume, un pic ca atunci când vorbim cu bebelușii.

Echipa condusă de Charlotte de Mouzon, etolog la Université Paris Nanterre, a pus o serie de înregistrări pentru 16 pisici domestice în mediul lor de acasă, ca să le testeze capacitatea de a distinge vocile stăpânilor de ale necunoscuților. Cercetătorii au explorat de asemenea dacă pisicile ar putea face diferența dintre limbajul adresat pisicilor (CDS), care este un ton specific folosit de oameni când se adresează felinelor, și un discurs adresat adulților (ADS) pe care îl folosim ca să vorbim între noi.

„Cine n-a văzut măcar o dată în viață o persoană care avea o conversație cu un animal?” au menționat de Mouzon și colegii săi în studiu. „Nu mai e un secret că, în culturile vestice contemporane, majoritatea oamenilor vorbesc cu animalele lor de companie.”

„Aici, relatăm noi descoperiri că pisicile pot face diferența între limbajul adresat specific lor și cel menit pentru oamenii adulți, atunci când propozițiile sunt rostite de către stăpânii lor”, a continuat echipa. „Când au auzit propoziții rostite de necunoscuți, pisicile nu au părut că făceau diferența dintre ADS și CDS. Aceste descoperiri aduc o nouă dimensiune relației dintre om și pisică, deoarece implică dezvoltarea unei anumite comunicări bazate pe experiență.

”Ca și câinii, pisicile par atașate printr-o legătură specială de oamenii care au grijă de ele zilnic”,spune Charlotte de Mouzon.

„Ne-am întrebat, așadar, dacă pisicile sunt deosebit de sensibile la acest limbaj destinat lor, indiferent de cine li se adresează, sau dacă sunt sensibile și la cel care vorbește ”, adaugă Charlotte de Mouzon.

„Dintre cele 16 pisici din studiu, 10 au arătat un interes în scădere atunci când a fost o altă voce decât cea a proprietarului lor”, explică Charlotte de Mouzon. ”În schimb, când au auzit vocea proprietarului lor, au fost mai atente”.

Pisicile se agitau, își întorceau urechile etc. Oamenii de știință au remarcat, de asemenea, interesul observând dilatarea pupilelor lor. „În ciuda a ceea ce ați putea crede, pisicile sunt animale foarte expresive”, spune Charlotte de Mouzon. ”Dar majoritatea semnelor sunt foarte discrete, așa că trebuie să înveți să le recunoști. Folosind un software de cuantificare comportamentală, am putut calcula un scor reprezentând magnitudinea răspunsului pisicilor la fiecare dintre sunetele redate. Am folosit un protocol de obișnuire-dezobișnuire, o metodă de măsurare a interesului unui animal pentru un stimul. Răspunsul pisicilor a scăzut treptat la ascultarea repetată a vocii unui străin, adică a existat o obișnuire, apoi a crescut brusc la ascultarea vocii stăpânului lor: atenția lor a fost mai pronunțată”.

Apoi, oamenii de știință au confruntat pisicile cu înregistrări ale proprietarului lor vorbind fie cu o altă ființă umană, fie cu animalul lor de companie, spunând fraze precum: „Vrei să te joci?” , sau „Vrei să mănânci?” ”Din nou, 10 pisici au manifestat un interes în scădere pentru vocea umană folosind o intonație tipică vorbirii adresate unui alt om”, spune Charlotte de Mouzon.

”În schimb, ele au reacționat mult mai vizibil la auzul vocii lor umane folosind o înălțime tipică vorbirii pisicilor”.

În schimb, pisicile nu au arătat o atenție sporită atunci când ascultau un om necunoscut folosind o intonație adresată lor. „Astfel, pisicile din studiul nostru au reacționat la vorbirea îndreptată în mod special către ei, dar numai atunci când era vocea stăpânului. Ei nu au generalizat această reacție la alți oameni”, continuă omul de știință. Dacă tonul este important pentru pisici, la fel este și vorbitorul.

Acest comportament diferă de cel al câinilor, care înțeleg, sau cel puțin se interesează de discursul emis, inclusiv atunci când cei care li se adresează sunt străini. „Poate exista o părtinire în această observație ”, precizează însă Charlotte de Mouzon. ”Câinii ies cu stăpânul în mod regulat, așa că sunt mai obișnuiți să audă multe voci diferite și să cunoască oameni. Pisicile care au luat parte la acest studiu sunt pisici de interior, care sunt poate mai puțin obișnuite să interacționeze cu oameni necunoscuți… În orice caz, ca și câinii, pisicile par să aibă o legătură specială cu oamenii care au grijă de ele zilnic. Chiar dacă multe dintre ele se abțin bucuroase să arate acest atașament”…

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol