Strategiile pentru controlul greutății trebuie să înceapă încă din copilărie, căci, iată, un studiu ne aduce noi informații despre obezitate.

Fiicele femeilor cu obezitate au un risc mai ridicat de a acumula o cantitate excesivă de ţesut adipos la nivel corporal, conform unui nou studiu publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism. Asocierile acestea au fost prezente pentru toate cele 3 evaluări succesive realizate în cadrul studiului, fiind semnificative mai ales la vârsta copiilor de 6-7 şi 8-9 ani. Studiul nu a identificat aceleaşi asocieri între tată şi copii şi nici între mame şi fii acestora.

Obezitatea are o prevalenţă ridicată și se estimează că numărul de copii şi adolescenţi obezi va creşte foarte mult în următorii ani. Prezenţa obezităţii are o serie de consecinţe negative, crescând riscul de boli, precum cele cardiovasculare şi metabolice. Rezultatele noului studiu indică importanţa managementului masei corporale şi a procentului de ţesut adipos încă din primii ani de viața, mai ales la copiii de sex feminin care au mame supraponderale sau cu obezitate.

Studiul a inclus 240 de familii (mama, tatăl şi copiii acestora, în vârstă de max. 9 ani) din Marea Britanie, înrolate în cohorta Southampton Women’s Survey. Copiii au fost evaluaţi la vârstele de 4, 6-7 şi 8-9 ani prin măsurători antropometrice şi absorbţiometrie cu raze X cu energie duală pentru a stabili compoziţia întregului corp. Au fost determinate masa ţesutului adipos, cea musculară, precum şi indicele de masă corporală (IMC). Măsurătorile au fost realizate la părinţi în cursul vizitei pentru evaluarea la 8-9 ani a copiilor. A fost calculat riscul de obezitate al copiilor, în funcţie de IMC-ul părinţilor.

Asocierile dintre masa de țesut adipos și indicele de masă corporală între mame și descendenții acestora ar putea fi explicate de rezultatele unui alt studiu, publicat în Molecular Metabolism. Acest studiu a fost realizat pe şoareci de laborator, fiind urmărite două grupuri de rozătoare gestante: unul care a primit alimente bogate în grăsimi pe perioada sarcinii şi alăptării şi un alt grup care a avut o alimentație sănătoasă.

Supraalimentarea şi obezitatea din cursul sarcinii au avut un impact important asupra descendenţilor, influenţând dezvoltarea neurologică, stimulând hiperfagia şi crescând susceptibilitatea la obezitatea indusă de dietă. Şoarecii care au provenit din rozătoare supraalimentate au avut o masă corporală iniţială mai ridicată decât celelalte animale incluse în experiment. Alimentaţia sănătoasă a permis menţinerea unei mase corporale normale la aceştia, în ciuda hiperfagiei prezente. Expunerea la alimente hipercalorice, însă, a avut un impact negativ mai ridicat la aceştia decât la şoarecii proveniţi din rozătoare care au avut o dietă sănătoasă în cursul gestaţiei şi alăptării.