Sărbătorit pe 7 iulie în Japonia, Festivalul Tanabata își are originile într-o legendă populară chineză care povestește despre întâlnirea romantică, o dată pe an, a două stele din Calea Lactee: Steaua Văcarului (Altair) și Steaua Țesătoarei (Vega). În ziua festivalului oamenii își scriu dorințele pe fâșii de hârtie colorată, pe care mai apoi le prind de ramurile arborilor de bambus. Sărbătoarea este asociată cu ziua îndrăgostiților.

Legenda prinţesei şi a demonului

Legenda spune că prinţesa Isayohi, fiica regelui Cer, țesea minunate pânze la malurile boltei cerești. Tatăl ei adora acele pânze și ea țesea din greu pentru a-l face fericit. Dar inima prințesei se ofilea, căci trăind retrasă nu cunoscuse niciodată iubirea.

Îngrijorat, tatăl ei puse la cale întâlnirea dintre aceasta şi Nihongo Menomaru, un puternic războinic. Menomaru era de fapt un demon care trăia de cealaltă parte a râului Shinano şi singura care știa adevărul era Isayohi. Când cei doi se cunoscuseră se îndrăgostiră de îndată şi avu loc o nuntă mare. Fericirea e scurtă însă, căci Isayohi își neglijează țesutul, iar soțul său nu își mai face datoria de războinic ca odinioară.

Furios, regele îi desparte pe cei doi îndrăgostiţi punând între ei adâncimile răului Shinano.

Dar prinţesa îşi roagă tatăl să-i mai lase să se vadă măcar o dată şi regele copleşit de lacrimile fiicei sale le permite acestora să se vadă în cea de-a șaptea zi din cea de-a șaptea lună a anului.

În această zi japonezii se îmbracă în yukata, împodobesc pomii (bambus) cu decorațiuni și asistă la artificii. Un obicei comun în această zi este ca fiecare să scrie câte o dorință pe o bucată de hârtie colorată (tanzaku) și s-o atârne în pomul dorințelor (un bambus decorat).

---