20 mai 2024, 0:24

TIFF.22: Cinematografia nordică în focus

Anul acesta, programul TIFF.22 va cuprinde o impresionantă selecție de cinema nordic, realizată sub egida Scandinavian Films, grație unui parteneriat în premieră între TIFF, institutele de film și ambasadele celor cinci țări din regiune: Danemarca, Suedia, Finlanda, Islanda și Norvegia.

Selecția include și un carte blanche oferit Festivalului Internațional de Film de la Göteborg, care vine cu o extra-recomandare pentru zece titluri din program.

Cele mai importante titluri

Suedia: Viață de câine (Dogborn, r. Isabella Carbonell, 2022) și Superluna (Hypermoon, r. Mia Engberg, 2023).

Danemarca: Apolonia, Apolonia (r. Lea Glob, 2022) și Imperiul (Empire, r. Frederikke Aspöck, 2023).

Finlanda: Patru mici adulți (Four Little Adults, r. Selma Vilhunen, 2023) și Compartimentul 6 (Compartment 6, r. Juho Kuosmanen, 2021).

Norvegia: Lăsați râul să curgă (Let the River Flow, r. Ole Giaever, 2023) și Munch (r. Henrik Martin Dahlsbakken, 2023).

Islanda: La drum cu mama (Driving Mum, r. Hilmar Oddsson, 2022) și Scrisoare de la Helga (A Letter from Helga, r. Ása Helga Hjörleifsdóttir, 2022)

 

Despre ce e vorba…

Trei debuturi din Suedia ajung la TIFF. Viață de câine este povestea a doi frați ce se văd în situația de a accepta slujbe ce le pun moralitatea la grea încercare. Filmul, cu premieră la Veneția, va genera discuții, dar și descoperirea talentului actoricesc al unei cântărețe rap locale, aflată aici la primul rol. Documentarul-colaj Ce mașinărie fantastică (And the King Said What a Fantastic Machine, r. Axel Danielson, Maximilien Van Aertryck) e o incursiune antrenantă în istoria camerei de filmat, premiată deja la Sundance și Berlin, iar documentarul hibrid 100 de anotimpuri (100 Seasons, r. Giovanni Bucchieri, 2023) va concura și în competiția What’s Up, Doc?. De neratat este și Superluna, documentarul poetic și personal al unei regizoare deja consacrate, care nu se teme să se chestioneze în fața camerei de filmat, iar cireașa de pe tort este cel mai recent film al regizorului Ruben Ostlund, Triunghiul tristeții (Triangle of Sadness, 2022), premiat cu Palme d’Or anul trecut.

Danemarca vine la TIFF cu documentare-fenomen, comedii și filme de gen. Apolonia, Apolonia, câștigător al marelui premiu la IDFA, conturează timp de 13 ani portretul fascinantei artiste Apolonia Sokol, transformându-l până la final într-o minunată declarație de dragoste pentru creatori de orice fel. La polul opus al genului, dar asemănându-se în curaj și aglomerație de culori, stă Imperiul, film de epocă stilizat ce spune o poveste plasată în miezul unei colonii daneze din indii. La capitolul comedii, debutul Dinastia dulce (The Cake Dinasty, r. Christian Lollike, 2022), parte și din competiția oficială, urcă umorul la înălțimi periculoase, iar Mame și tați (Fathers and Mothers, r. Paprika Steen, 2022) aruncă o privire caustic-jucăușă asupra unui grup de părinți implicați activ în educația copiilor. Tot cu părinți, de astă dată blocați într-o dublă realitate ce îi multiplică și îi forțează să ia decizii dure, este și debutul În oglindă (Superposition, r. Karoline Lyngbye, 2023).

Din Norvegia se va putea vedea Munch, filmul ce a deschis Festivalul de la Rotterdam, un puzzle amețitor compus din patru povești, în patru spații temporale, cu patru actori diferiți ce joacă rolul celebrului pictor. Lăsați râul să curgă, marele câștigător al Festivalului de la Goteborg, este povestea reală a unei manifestații ce a pornit în jurul unui râu și s-a încheiat aducând o binemeritată liniște pentru populația sami. De la Cannes 2022 vine Mi-e silă de mine (Sick of Myself, r. Kristoffer Borgli, 2022), „o satiră cu oameni groaznici care fac lucruri oribile” (The Guardian). La acestea se adaugă două debuturi care se desfășoară ca un vis, unul într-un apartament stilat și pe străzile unui mic orășel din Norvegia – Stare de fapt (A Human Position, r. Anders Emblem, 2022), iar celălalt în subconștientul agitat al unei tinere – Ultima primăvară (Sister, What Grows Where Land is Sick?, r. Franciska Eliassen, 2022).

Islanda este reprezentată de La drum cu mama, povestea unui taciturn, a mamei lui proaspăt decedate și a unuia dintre cei mai talentați câini-actor, plecați într-un road trip presărat cu umor negru, și Scrisoare de la Helga, o emoționantă poveste de dragoste plasată în fiordurile Islandei, în anii 1940, care a fost multi-premiată de Academia Islandeză de Film. Confort nordic (Northern Comfort, r. Hafsteinn Gunnar Sigurosson, 2023), aventura anxioșilor din avion, deschide festivalul anul acesta, iar Mannvirki (2023), încadrat și în secțiunea Smart7, este un fascinant documentar experimental ce vorbește despre relația omului cu natura prin ochii artistului și regizorului Gustav Geir Bollason.

Din Finlanda ajunge la TIFF Compartimentul 6, film cu peste 20 de premii în festivaluri din toată lumea (printre care Cannes, Goteborg, Jerusalim sau Sao Paolo), o poveste pe timp de călătorie cu trenul prin Rusia, despre cum cunoști o țară prin oamenii ei și cum prietenii valoroase se pot ivi în cele mai neașteptate locuri. Patru mici adulți, premiat pentru cea mai bună actriță la Festivalul de la Goteborg, e o comedie de moravuri new age, în care adulții încearcă pe pielea lor poliamoria și asta le ocupă tot timpul. Selecția este completată de Marea lovitură (Hit Big, r. Jukka-Pekka Valkeapää, 2022), povestea puternic alcoolizată a unui jaf ratat; Marinarul meu iubit (My Sailor, My Love, 2022), cel mai recent titlu semnat de regizorul Klaus Härö, care livrează din nou o dramă ce va emoționa până la lacrimi; și debutul kaurismakian În familie (Family Time, r. Tia Kouvo), ce concurează în competiția internațională.

 

Filme clasice/cult

Nici filmele clasice sau cult nu aveau cum să lipsească de la acest festin nordic. Din Suedia vom revedea Căruța fantomă (The Phantom Carriage, r. Victor Sjöström, 1921), proiectat sub formă de cineconcert. Din Danemarca vine debutul absolut al lui Lars von Trier, cu care acesta a absolvit Școala Națională de Film: Forme de eliberare (Images of Liberation, 1982), o dramă plasată în timpul celui de-al doilea război mondial. Horrorul, emblematic pentru cinematografia norvegiană, Lacul bântuit (Lake of the Dead, r. Kåre Bergstrøm, 1958) spune povestea unei crime vechi de 100 de ani al cărei ecou reverberează până în prezent. Islanda e prezentă cu Povestea unei crime (Murder Story, r. Reynir Oddson, 1977), un film cult bizar și bunuelian până la sânge, iar Finlanda cu capodopera naturalistă și șocantă Pământul e un cântec păcătos (The Earth is a Sinful Song, r. Rauni Mollberg, 1973), într-o copie restaurată.

Focusul Nordic se întinde și în secțiunile conexe. În Va urma publicul va putea savura Spitalul și fantomele lui: exodul (The Kingdom Exodus) integral, ultimul sezon al horrorului danez regizat de Lars von Trier; primele două episode ale miniseriei islandeze Blackport (r. Gísli Örn Gardarsson, Björn Hlynur Haraldsson, Nina Dögg Filippusdóttir), o comedie despre pescuit și politică, inspirată din fapte reale; și toate cele patru episode ale satirei distopice norvegiane Arhitecta (The Architect, r. Kerren Lumer-Klabbers).

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol